PSD vrea la Curtea Constituțională

Comitetul Executiv Național al PSD, ținut la Mamaia la sfârșitul săptămânii, nu a mai avut tumultul de altădată. Presa, obișnuită cu savoarea fulgerelor din sală și a răbufnirilor de afară a fost cam dezamăgită. Nu tu destituiri, nu tu păreri contrarii, ci o unanimitate de atitudini ca la orele de școală, când diriginta vorbește și elevii își iau notițe. Unii spun că a fost monoton, alții că putea să lipsească, pentru că prea s-au înmulțit CEx-urile asta convocate pentru orice lucru mărunt.

N-au lipsit protestarii, veșnicul „comitet de primire” adunat la orice deplasare a premierului prin țară. Inexplicabilă rămâne doar supărarea Vioricăi Dăncilă, care, după atâta vreme, ar fi trebuit să înțeleagă că gura lumii este slobodă, nu poate fi astupată și nemulțumiții găsesc mereu motive să-i reproșeze ceva. Iar a-i mulțumi pe toți nu se poate. N-a reușit nimeni s-o facă.

Bun sau nu?

Probabil că rolul Comitetului Executiv o fi fost de a analiza portofoliile din guvern și următorii pași pe care PSD îi are de făcut. Nu știu câți vor fi cei care vor înțelege ceva din asta, pentru că pentru marea masă a PSD vorbele nu au fost traduse. Cuvintele astea de partid parcă sunt făcute pentru un grup restrâns, ceilalți doar fiind puși în fața faptului împlinit. S-a analizat activitatea ministrului cutare, se va spune, și acesta va fi înlocuit cu altcineva, propunerea urmând a fi supusă votului CEx. Altul, evident. Sincer să fiu, nu știu cât de benefică este veșnica schimbare a miniștrilor. Cred că am ajuns la peste 70 în ultimii doi ani. Poate o fi o strategie pe care românii nu o pot înțelege, e pe cât de secretă, pe atât de benefică și cu bătaie lungă. Cert este însă că, la fiecare nouă numire, noul ministru e formidabil, cu o vastă pregătire, cu o experiență de netăgăduit, cu atâtea diplome, cu atâtea masterate și doctorate etc., iar la înlocuire nu se mai spune nimic despre el și despre ce n-a făcut bun. Vine altul, și el un mic geniu, după care dispare. Păi când sunt buni cu adevărat? Doar la numire, din câte se vede.

Veșnicul război cu social-democrații

Viorica Dăncilă a anunțat că nu va ceda în lupta ei cu Iohannis. În cazul în care acesta nu va semna numirile miniștrilor propuși pentru interimat se va ajunge la Curtea Constituțională pentru rezolvarea litigiului. Și nu am motive să mă îndoiesc de asta, pentru că Iohannis și-a făcut un obicei din a respinge tot ce vine din partea PSD. Motivele invocate acoperă o plajă întreagă de aberații, cărora le dă o spoială de legalitate. Nu îl interesează că ar bloca activitatea unor ministere și a guvernului, nu este preocupat de asta. Pe de altă parte, însă, bate toba că vrea binele românilor și este interesat ca România să meargă pe drumul ăla european. Cum? Fără ministere? Cu un guvern care să se întâlnească doar la o cafea și o șuetă politică, pentru că nu mai poate lua decizii? Aici nu mai e vorba de binele pe care ni-l vrea Iohannis, ci de ranchiună și de veșnicul lui război cu social-democrații. Iar singura soluție găsită – proastă inspirație – este de a-i sabota în permanență. Nu știu cât va rezolva decizia Curtea Constituționale conflictul ce stă să apară. Sasul mecanic, după cum s-a văzut, nu se va da în lături să amâne respectarea hotărârii CCR, invocând motive dintre cele mai puțin realiste. În fond, nu-l oprește nimeni. Nu ar fi prima oară când ne-ar demonstra asta.

Cine-l trage la răspundere?

Nu ar fi singura trimitere pe care Viorica Dăncilă a făcut-o la Klaus Iohannis. Ea a anunțat că va depune o plângere penală pentru afirmația că guvernul pe care îl conduce este corupt. Chiar dacă președintelui îi va fi greu să demonstreze că demnitarii guvernamentali au luat sau au dat mită, au făcut trafic de influență sau au săvârșit fapte ce pot fi asimilate corupției, acesta nu pare a avea motive să se teamă. Încă se mai bucură de imunitate prezidențială și nu ar fi exclus să beneficieze de ea în continuare, după alegeri. Să aștepți ca, odată și odată, să răspundă pentru faptele lui, e timp irosit în zadar. Și, dacă până la ziua judecății fapta nu se prescrie, va răspunde senin și cu tupeu că nu e vorba de nicio infracțiune, ci de o opinie politică, pentru care nu poate fi tras la răspundere. Și apoi, să fim cinstiți, în țara asta încă nu s-a născut judecătorul care să tragă răspundere președinți. Din câte am auzit, Comitetului Executiv Național i-a scăpat un lucru mult mai ușor de rezolvat. E vorba de campania publicitară agresivă începută de Klaus Iohannis cu două luni înainta de lansarea oficială a campaniei electorale. Panourile cu care a sufocat toate drumurile importante din țară costă sute de mii de euro. De unde bani, căci nu i s-au suplimentat fondurile administrației pentru așa ceva? Autoritatea Electorală Permanentă doarme, Finanțele nu sunt curioase, iar PSD are treabă, dar pe lângă subiect.