PSD s-a spart!

Atat a durat forta celui mai mare partid din Romania. O singura zi! Dupa ce, miercuri, cu mult aplomb si siguranta de sine, comisia juridica a Senatului, cu o componenta majoritar pesedista a dat aviz favorabil gratierii faptelor de coruptie sau asimilate coruptiei, joi, aceeasi comisie si-a revocat votul dat cu o zi in urma. A fost de ajuns ca Dragnea sa-si maraie pe Facebook nemultumirea, ca partidul si-a reconsiderat pozitia si a schimbat macazul. Este cea mai proasta imagine pe care PSD si-a creat-o singur, de la preluarea puterii si pana in prezent, aratand cat este de vulnerabil si cum se poate sparge in bucati.

Sovaiala, lipsa de coerenta si adeziune, solutiile controversate, lipsa de comunicare in interior, heirupismul politic si decizional sunt doar cateva din hibele care se vad cu ochiul liber. La toate acestea se adauga si atitudinea duplicitara a lui Liviu Dragnea, care este vehement si razboinic in fata camerelor de filmat, iar in rest se cuibareste sub birou, lasand impresia ca ar conduce partidul cu mana de fier. In realitate, nu conduce nimic.

Cate partide sunt in PSD?

Nu se stie cata vreme se mai poate vorbi de PSD in acceptiunea in care am fost obisnuiti. Oricat de mult ar trage perdelele sa nu se vada nimic din interior, faptele arata ca marele partid este un conglomerat de partide si partidulete, de grupuri alogene, de gasti ocrotite de baroni locali, si nu putini, de grupari de interese si de factiuni de fii, nepoti si amante nesatule, de neveste bagacioase si lacome si de nasi din interes. In realitate, PSD nu exista. Exista insa partidul lui Ponta, partidul lui Codrin Stefanescu, al lui Grindeanu, chiar si al lui Tariceanu, al lui Florin Iordache si chiar partidul complicilor cu opozitia. Daca nu s-ar vedea de la o posta ca a fost bagat la inaintare cu gratierea faptelor de coruptie, ai fi tentat sa crezi ca exista si partidul lui Serban Nicolae. Scoala veche, absolvita la Cotroceni, sub Ion Iliescu, nu ii este intotdeauna de folos, chiar daca a fost una foarte serioasa. Sansa lui este ca Iliescu este inca un personaj peste care nu se poate trece. Nesansa este, insa, ca doreste prea vizibil o reforma de constiinta a PSD, ceea ce irita celelalte partide personale adunate sub umbrela lui Liviu Dragnea.

Si-a tras singur presul de sub picioare

Reactia liderului PSD in povestea gratierii faptelor de coruptie ar baga in incurcatura orice analist politic serios. Nu ar intelege nimic, in mod cert. A fost un joc imbecil, o strategie lipsita de logica sau doar atat il duce minte? Sau, pur si simplu, i-a fost frica de reactia necontrolata a ultra nervosilor protestatari din Piata Victoriei? Degeaba a spus ca nu va permite nimanui sa afecteze imaginea acestui partid, care este sustinut si de la care oamenii asteapta lucruri bune. Degeaba dezaproba categoric votul din Comisia Juridica de la Senat. Laptele daduse deja in foc, caci reactia lui a aparut abia noaptea, dupa ce multimea furioasa se adunase la Victoriei. Era cu totul altceva daca, voalat sau nu, trimitea avertismentul inainte de vot. Iar cand, a doua zi, comisia si-a schimbat radical opinia, lumea nu a asociat interventia lui cu vreun gest salvator, ci, mai dregraba, cu diletantismul unui lider care nu a inteles ca pentru el s-a sunat retragerea. Simpatizantii PSD au si ei mandria lor, firesc, s-au cam saturat de postura pierzatorilor in conflicte provocate de altii, dupa ce, la alegeri, au zdrobit tot ce le-a stat in cale.

Politica nu e pentru alegatori

Cand un partid se contrazice in decizii de la o zi la alta, ai fi tentat sa crezi ca e vorba de politica. In realitate, este vorba de prostie in cea mai curata forma. De totala nepricepere, poate si de intelegeri ascunse, de ce nu? Probabil ca Basescu isi freca mainile de bucurie, de exemplu, radiind de fericire ca, daca nu se rezolva in totalitate gratierea Elenei Udrea, macar ii mai indulceste situatia. In loc sa-si vada de meciurile cu Laura Codruta Kovesi, alerga de la o comisie la alta ca sa-si salveze iubita politica. PSD s-a dovedit a fi slab, foarte slab. A doua oara, in decurs de cinci luni. N-a avut puterea sa mearga pana la capat, cum ar fi trebuit sa faca si cu Ordonanta 13. Pleci pe un drum? Tine-l! Si-a dovedit nu numai slabiciunea, dar si vulnerabilitatea in fata unei distrugeri care va fi aruncata pe umerii altora, nu a vinovatilor. Asta e politica. E facuta pentru politicieni, nu pentru alegatori. De la ei, politicienii isi iau doar voturile.

Liderul de sub birou

Indiferent cat de mult ar poza in luptator, Dragnea isi conduce partidul cuibarit sub birou. Doar naivii mai pot avea incredere in vorbele si cliseele lui. Este ingenuncheat de baronii la mana carora se afla, de interesele lor. Iese din cuvantul lor sau nu isi onoreaza angajamentele, partidul se sparge in bucati si gata socoteala.  Are de infruntat si atacurile de gherila ale lui Ponta, care nu intotdeauna sunt nefondate. Problemele din Justitie, de a caror solutionare favorabila se cramponeaza, nu dau semne ca s-ar rezolva in interesul lui. I s-a dat de inteles, limpede, ca e mai rezonabil sa se retraga acolo unde vrea si ar cam trebui sa-si mute ce i-a mai ramas prin tara, si va fi linistit pana la adanci batraneti. Prefera insa postura razboinicului feroce, chiar cu riscul de sparge partidul, uitand insa ca, atat timp cat stai in genunchi, nu te poti numi luptator.