Boala social-democraților nu are leac. Și e normal să nu se vindece, din moment ce își schimbă pansamentele fără să-și curețe plăgile. Sunt leziuni vechi, pe care le-au cărat după ei de-a lungul timpului. Rar s-a vindecat vreuna și, în scurt timp, a apărut alta. Nu le-a trecut bine îngâmfarea, că a și apărut lăcomia politică. Când au început tratamentul pentru a scăpa de ea, a apărut impostura neamurilor proaste. N-au dezinfectat nimic și, pe noile plăgi, s-au suprapus dorința de și mai multă putere și ancorarea de ciolan. Apoi, peste ele, cățăratul spre vârful piramidei și trădarea. Nu este vorba, neapărat, de trădarea unuia sau altuia din partid, ci de trădarea electoratului propriu.
PSD n-a ajuns să-și înșele electoratul de ieri, de azi. Primele semne au apărut după imediat după condamnarea și arestarea lui Liviu Dragnea. Poate chiar de mai înainte, când evadații dădeau bir cu fugiții la alte partide.
Mimarea intereselor de partid
Înfigerea Viorică Dăncilă la șefia social-democraților a marcat începerea căderii. Nu a fost nicio alegere, în sensul în care s-ar fi dorit s-o perceapă susținătorii. A fost numai un joc de interese interne, de grup și particulare, în care electoratul nu și-a mai regăsit locul. Și a mai fost o alegere care a dus la subțierea imaginii: cei care ar fi putut redresa situația au ales să tacă. Apoi, doința ei apărută brusc de a candida la președinție a produs o dezamăgire profundă. Partidul nu-și sleise posibilitățile de a furniza un contracandidat pe măsură, însă a preferat varianta Dăncilă, din motive la care ar fi trebuit să se gândească mai mult și atunci, ca și acum. Pierderea previzibilă în fața lui Klaus Iohannis a însemnat și scăderea masivă a încrederii în ceea ce ar fi trebuit să simbolizeze PSD.
O bună parte din electorat nici măcar nu s-a mai prezentat la urne, simțindu-se trădată. Nu se putea alege între un impostor și un cetățean al cărui rol însemna mimarea intereselor PSD. Chiar mai crede cineva că Viorica Dăncilă nu știa care îi este partitura?
Sarcina electoratului? Doar să voteze!
Niciuna dintre aceste plăgi nu a fost curățată. PSD a preferat să tragă un bandaj pe deasupra, doar acoperind infecția. Nici după moțiunea de cenzură care a trimis-o acasă pe ipocrita social-democrată partidul nu s-a ocupat de propria-i igienă. Este contextul în care a apărut de niciundeMarcel Ciolacu, unul dintre cei mai duplicitari și alunecoși politicieni. Simpatizanții PSD erau complet derutați, nu mai înțelegeau nimic. Poate doar faptul căpentru partid contează numai voturile lor și nimic altceva. Ciolacu s-a proclamat lider cu de la sine putere.
Din nou, cei care aveau ceva de spus în partid, au tăcut. Au întreținut, prin inacțiune, focarul de infecție. Abia acum au apărut semnalele că ar fi vremea primenirii. Nu însă din partea celor care ar putea face cu adevărat ceva pentru revenirea la firesc, ci tot a celor școliți în aranjamente, șulfării și deviat atenția de la dezinfecția generală.
Cu puroiul sub bandaje
Marcel Ciolacu nu este interesat să dea cu var prin partid. A prins semnalul din zbor și a plecat să vadă cum își poate salva poziția. Moldova, în bună parte, îi cere să facă un pas în spate, dar tot cu timiditate. Faptul că nu i se cere pe un ton imperativ să plece, făcând loc celor care îi sunt net superiori, denotă jocurile scârboase din culise. Baronii locali au avansat trei nume care l-ar putea înlocui pe Ciolacu. Nu sonoritatea lor trebuie luată în calcul, ci apariția între ele a unuia care a știut să-și trădeze partidul ca nimeni altul, provocând un cutremur în politică la vremea respectivă și punând PSD în cea mai ridicolă poziție: Sorin Grindeanu. Nicicând nu s-a mai pomenit ca partidul aflat la putere să fie nevoit să recurgă la o moțiune de cenzură pentru a-și da jos propriul guvern. Iar asta dintr-un motiv aberant: Guvernul, format din el și un secretar general cu trecut discutabil, nu voia să părăsească Palatul Victoria. A trece numele lui Grindeanu pe lista posibililor lideri ai partidului arată limpede că PSD nu se mai vindecă și nici nu are chef să o facă. Merge înainte cu mizeria țâșnindu-i de sub bandaje. Altele.
