PSD, la razboi cu el insusi

Teoretic, acum PSD ar fi trebuit sa fie angrenat intr-o competitie serioasa cu partidele din opozitie. Ar fi trebuit sa demonstreze ca rezultatul alegerilor europarlamentare a fost doar o intamplare nefericita, nicidecum o pierdere de electorat. Ar fi trebuit sa probeze ca eliminarea definitiva a lui Dragnea din jocul politic nu este un capat de tara, partidul avand capacitatea de a-si reveni imediat. Din toate acestea, nu se intampla nimic. In dorinta de reinventare, PSD a trecut la o lupta cancena pentru noua imagine. Iar declaratia de razboi este lansata chiar impotriva PSD.

In alti termeni si in alte conditii, toata miscarea asta zgomotoasa asta s-ar fi putut numi igienizare. Nu este, insa, nicio curatenie. Nu vor exista rebeli aruncati peste bord, si asta de teama ca isi vor gasi salas la alte partide, slabind majoritatea pe care PSD inca o mai are in Parlament. Iar cei care ar putea pleca nu o fac pentru ca ar fi descoperit fericirea provocata de alte doctrine. Nici vorba. E doar razbunare si calcul meschin, pentru ca idealul lor este sa iasa la pensie din Parlament sau din politica mare. Restul sunt doar declaratii politice.

Cine si ce?

Sedinta CEx nu a lamurit nimic pana la capat. Nici ca, si nici ca. Aceeasi secretomanie a discutiilor, cu nimic deosebita fata de epoca Dragnea. Social-democratii nu-si dau seama de ridicolul situatiei. Inauntru se injura si isi arunca tucalele in cap, iar afara declara ca a fost o atmosfera constructiva. Seara sau a doua zi afli ca a mai plecat inca unul, satul de politica din spatele usilor. Taberele nu se bat pentru vreo idee politica, pentru vreun program care sa contracareze miscarile opozitiei sau ale lui Iohannis, ci pentru a acapara partidul.

Nici macar celebrul plan de guvernare al lui Dragnea nu mai intereseaza. Daca Dragnea tot nu mai e, de ce sa nu se imparta puterea dupa reguli noi? De ce sa nu fie in fruntea bucatelor cei care au avut curajul sa i se opuna liderului? Dar de ce, zic ceilalti, sa nu pastram unitatea partidului dupa ce ii trecem pe linie moarta pe cei care au fost inaltati de Dragnea in dregatorii sau au chibitat in imediata lui apropiere?

Cine e sufleorul care a condus Guvernul?

Nu este clar pentru nimeni ce inseamna, in actualul context, unitatea partidului. Viorica Dancila se lanseaza in expozeuri ce s-ar vrea savante, dar, pe de alta parte, scapa din gura ineptii care te lasa interzis. Abordata pe tema protocoalelor secrete, a declarat ca in ultimii noua ani a fost plecata din tara, a fost la Bruxelles, asa ca nu cunoaste problema. Dar cand a atacat in Parlamentul European problema Justitiei, facand referire directa la protocoalele respective, la ce se referea?

Cand le-a relatat lui Jean-Claude Juncker si lui Frans Timmermans despre existenta acestora si efectele dramatice asupra statului de drept si independentei Justitiei, despre ce vorbea? Daca a lipsit noua ani si nu stie ce s-a intamplat in Romania intre timp, cum de a acceptat sa fie prim-ministru? Culmea este ca acum chiar se crede premier, fara sa realizeze ca, de fapt, a condus guvernul dupa cum i se dadeau vorbele din cabina sufleorului. Atitudinea ei de abandon in fata unei Justitii conduse de servicii nu este de natura a duce la unitatea clamata. Dimpotriva. Si asta pentru ca in PSD mai exista si oameni inteligenti, care au inteles noul ei rol. Acela de a se lasa ghidata de serviciile secrete.

O comedie mistocareasca de-a partidul

Marcel Ciolacu, noul presedinte al Camerei Deputatilor, cunoscut ca un apropiat al SIE, este de partea ei. Normal, din moment ce ea a condus ofensiva catre postul asta. Batalia, acum, se da pentru cat de repede se poate aranja congresul. O spun de pe acum, va fi un congres aranjat, nu mai visati cu ochii deschisi. Vioricai Dancila ii surade ideea ca in cel mult trei saptamani sa se transeze lucrurile. Este varianta optima care ii asigura mandatul de premier. In caz contrar, exista riscul sa fie debarcata si expediata sa lucreze la lucrurile pe care nu le stie, pentru ca a fost plecata. Cealalta tabara, in schimb, lupta pentru o temporizare despre care nu vrea sa spuna de ce ar fi benefica. Paul Stanescu a plecat din toate functiile, invocand motive personale.

Gabriela Firea recunoaste ca are puncte de vedere comune cu Viorica Dancila, dar si opinii separate, fara a preciza ce detine ponderea. Robert Negoita este lipit ca marca de scrisoare de grupul Gabrielei Firea. Marian Oprisan, poate cel mai controversat personaj din aceasta comedie mistocareasca de-a „sa unim partidul cu el insusi”, joaca la doua capete, ca de obicei. Nu vrea sa fie presedintele PSD si nici al Romaniei. Dar daca se iveste ocazia, de ce nu? Ce va mai ramane din PSD pana la toamna? Simplu. Un partid care a fost.