Urmasii lui Ion Iliescu nu intentioneaza sa lase secretele Revolutiei din decembrie 1989 sa iasa la lumina. Dimpotriva, incearca sa le (re)ingroape cat mai adanc.
Inchis de romanasii nostri, dosarul Revolutie a fost redeschis la comanda CEDO iar primul rezultat concret a fost inculparea lui Ion Iliescu si a unei parti a sleahtei sale ”revolutionare”, Si asta concomitent cu judecarea cam aceluiasi grup de tovarasi de lupta si in dosarul Mineriadei, acuzatia principala fiind identica in ambele spete: comiterea de crime impotriva umanitatii. Desi majoritatea pesedistilor de astazi nu mai dau o para chiora pe Iliescu, cu totii tin ca tatucul FSN/PSD sa-si pastreze o imagine cat mai curata. 
Nu de dragul lui ci al partidului, pe care il asteapta doi ani de lupte electorale. Lupte in care un Iliescu condamnat ar afecta in mod evident imaginea PSD-ului. Cum lucrurile cu Justitia sunt in continuare incurcate, pesedistii s-au ingrijit sa-si puna oamenii in fruntea Institutului National al Revolutiei si a CNSAS-ului – doua institutii care pot livra (sau nu, dupa caz) documente despre evenimentele din 1989 – 1990 si despre persoanele care au evoluat in ele. Culmea sfidarii este ca la sefia INR a fost proptit Gelu Voican Voiculescu iar la conducerea CNSAS Cazimir Ionescu – personaje implicate pana peste urechi atat in Revolutie cat si in mineriada din iunie 1990, motiv pentru care si sunt inculpate in cele doua procese. Figuri sinistre pentru toti romanii care au avut personal de suferit sau au prieteni/rude raniti sau ucisi in evenimentele din decembrie 1989 si iunie 1990, Voiculescu si Ionescu au fost in schimb numai buni pentru pesedistii care le-au dat pe mana Institutul Revolutiei si CNSAS. Halal!