Nimic din ceea ce s-a intamplat sambata, la Congresul PSD, nu a avut legatura cu politica serioasa. In egala masura, nu a avut legatura nici cu asteptarile celor care, ani de-a randul, i-au votat pe social-democrati. Partidul celor 3.961 de oameni prezenti in sala s-a predat in mainile Viorica Dancila de parca, in caz contrar, urma sa ia calea surghiunului. Exceptie au facut putin peste 1.000 de persoane care s-au opus prezentei acesteia in fruntea PSD. Partidul celor ramasi acasa, la televizor, 700.000 si mai bine, nu a fost intrebat daca „Bucatareasa de Videle”, dupa cum ii spune Cristoiu Viorica Dancila, este ceea ce social-democratii au nevoie pentru a iesi din impas.
Semnale ca premierul va fi ales si presedinte al PSD au existat inca din saptamana care a precedat evenimentul. Marcel Ciolacu, mai degraba sinonim cu SIE decat cu presedinte al Camerei Deputatilor, doar ca nu si-a atarnat de gat pancarta cu „Eu votez Dancila”.
Oprisan, cel mai trist personaj al PSD, se lansa zilnic in laude din care, la mine, ajungea numai izul de osanza ranceda. Iar Dancila, deloc surprinzator, se fataia numai gardata de Teodorovici si Fifor. Doar prostii nu au inles jocul.
Fifor, negustorul de tancuri
Creada cine-o vrea ca cei prezenti in sala au votat dupa cum le-a dictat constiinta. In cazul asta, avem o mare problema. Spuma partidului a demonstrat ca nu a inteles nimic din ceea ce se intampla cu social-democratia din Romania, constiinta fiindu-i la sendvisurile din pauza. A dovedit ca reforma atat de mult invocata presupune doar inlocuirea presedintelui executiv si a secretarului general. A aratat, de asemenea, usurinta cu care este dispusa sa digere orice i se baga in gura. Nu ma refer, in mod special, la Eugen Teodorovici, ci la Mihai Fifor. Refuz sa cred ca niciunul dintre cei care se cred crema PSD nu a stiut de capacitatile fostului ministru al Apararii. Proaspat uns in functie, Fifor a dat fuga sa puna in practica procentul de doi la suta din PIB pentru inarmare.
Rachete, tancuri, transportoare blindate si alte echipamente de la americani. Dar de ce numai de acolo, s-a gandit Fifor, ale nemtilor nu sunt bune? Or fi, numai ca a plecat cu acelasi contract si la israelieni, ca poate or fi mai buni. Si, daca a uitat, ii aduc eu aminte ca in Israel a ajuns cam de capul lui, pe cont propriu. Prim-ministrul de atunci a aflat numai dupa a fost sunat de serviciile secrete ca Mihaita bantuie prin Tel Aviv si Ierusalim in cautare de furnizori. Toti l-au crezut client serios, ce naiba, doar era ministru, pana cand au aflat ca ambasadoarea Frantei l-a fermecat. Atat de tare, incat nu mai voia armament decat din Franta. Minunat!
Nici macar o primenire
Congresul PSD, cea mai inalta forma de conducere a partidului, a acceptat cu o usurinta condamnabila ca Viorica Dancila sa fie presedinte. Serban Nicolae, cu un discurs greu, care ar fi trebuit sa le puna mintea la contributie, nu a reusit sa-i urneasca. Socialistii, dintr-o comoditate vecina cu ignoranta, au preferat fidelitatea fata de un nume care nu ar fi trebuit sa le spuna ceva. Cred ca s-au lasat pacaliti de Oprisan, care declara ca Viorica Dancila e o femeie desteapta, fara sa discearna cat la suta din ceea ce a facut pana acum e rodul mintii ei si cat e opera consilierilor. Liviu Plesoianu i-a mai dezmortit, dar nu suficient. Discursul lui curajos si cu bataie lunga, a fost cel mai aplaudat. Vreme de cateva ore am crezut ca PSD se misca si pricepe ca pentru schimbare e nevoie de astfel de oameni. Ori Nicolae ori Plesoianu. Rezultatul votului a fost insa dezamagitor. PSD nu vrea, de fapt, nimic. Nici schimbare completa, nici macar o primenire.
Mai degraba prieten
Vorica Dancila nu a depasit platitudinea lucrurilor spuse de fiecare data. Vom face, vom drege, vom avea, vom realiza, vom construi. Nimic din sau despre prezent. Vreo vorba despre Iohannis macar? Nici atat. S-a imprietenit atat de tare cu presedintele incat nu mai exista motive pentru a-i reprosa ceva? A uitat de toate sabotajele si badaraniile lui politice?
Sau te pomenesti ca acestea nici macar nu au existat, erau doar holograme pentru a ne mai umple viata cu ceva? Abandonarea asta a subiectului Iohannis cu doar cateva luni inainte de alegerile prezidentiale nu anunta nimic bun. Nici in ceea ce priveste candidatul PSD apt sa-l zdrobeasca pe Iohannis, nici existenta vreunei strategii prin care social-democratii ar vrea sa-l trimita la colt, definitiv. Naclaiala in care se scalda „Bucatareasa de Videle” tradeaza intentia pe care a avut-o ea, femeia desteapta a partidului. Sa obtina functia de presedinte al PSD si sa traiasca linistita, fara a-i face lui Iohannis zile fripte. Un contracandidat care nu-ti face probleme e, de fapt, un prieten. Presedintele partidului care nu-ti mai face opozitie e omul care te sprijina.