Ministresa de la Justitie pare ca nu functioneaza pe aceeasi lungime de unda cu realitatea. Ultima ei gaselnita in materie de supraaglomerare a penitenciarelor sparge tiparele coerentei.
Nici nu a trecut bine scandalul cu revoltele din penitenciare, ca madam Pruna a mai dat una pe gura. Cum ca detinutii care intrunesc conditiile cerute de regimul de detentie vor putea iesi la munca. Munca pe camp, la ce este nevoie: defrisari, amenajari de terenuri, sapat de santuri, munci agricole etc. Pana aici, e foarte bine. Numai ca ministresa nu face altceva decat sa arunce praf in ochi. Se vor identifica unitatile economice care solicita asemenea activitati. Se vor identifica si amenaja spatii, altele decat cele care pot fi folosite pentru cazarea persoanelor private de libertate. Aici nu se dau amanunte, nici explicatii, fiecare intelege ce are chef sau ce poate. Nota generala este de „se vor”, in traducere libera „o sa”. De ce ar fi Pruna exceptie de la regula? O sa facem aia, o sa rezolvam asa si pe dincolo, o sa… , caci toate incep cu „o sa”. Bine, sa presupunem ca se scot la cules recoltele niste zeci de detinuti. Sau sute. Ce se intampla daca beneficiarul vrea si are posibilitatea sa ofere si sa suporte el masa de pranz? E de acord penitenciarul ca detinutii sa manance ceva mai bine, sau trebuie sa ramana la aceleasi zoaie reclamate la CEDO? Se termina munca si detinutii se vor intoarce unde? La acelasi penitenciar unde mizeria si lipsa spatiului sunt covarsitoare si definitorii. Pai, detinutii nu reclama la CEDO ca nu au fost lasati sa culeaga rosiile sau sa sadeasca pomi. Unde vor face un elementar dus, dupa o zi de transpiratie la munca? Tot la aceeasi puscarie unde baie se face de doua ori pe saptamana, cu turma, 20 de minute. Dar madam Pruna, intr-o naivitate prost disimulata, joaca la cacealma si vrea sa convinga Curtea Europeana ca detinutii o duc mai bine. Nu acum, ci cand va veni vremea lui „o sa”.
