Lung cât o zi de post, dar așteptat cu sufletul la gură de toată liota neomarxismului dâmbovițean, interviul cu directorul executiv al GRECO ne-a luminat. Un site de propagandă i-a suflat vânt în pupă lui Gianluca Esposito, iar acest radar al corupției europene (mai puțin între Piemont și Sicilia) ne-a luminat: „Munca pe care o facem are ca scop nu impunerea unor reguli, ci, în ultimă instanță, binele general al oamenilor”. Gata, toate problemele cetățeanului român sunt pe cale să se rezolve! De mâine, facturile, ratele la bănci și lista pentru piață se vor trimite la GRECO. Aleluia, că ne speriasem gratuit!
O, Doamne, și cum mai vând ei iluzii ieftine! Toți vor „binele general al oamenilor”, doar că fiecare are propria-i viziune despre acest bine. Bunăoară, pentru Olanda lui Timmermans (un alt prieten al poporului român), binele îl reprezintă Portul Constanța. Ohoo, și ce bine le-ar mai prinde batavilor un monopol pe comerțul maritim european! În schimb, Italia lui Esposito vede altfel binele – să curgă finanțarea și de la UE, și de la Moscova. Austria și Germania au căutat binele prin sistemul bancar românesc și l-au găsit, era cuibărit prin birourile BCR.
Slugărim, nu gândim
Pupători de moaște bruxelleze și închinători la icoana progresismului, unii români pur și simplu adoră să-și vorbească urât țara. O fac din plăcere, din devotament față de valorile pro-europene chiar și atunci când nu li se cere. Pe principiul „să fie acolo o flegmă, că nu strică”, hop și întrebarea „este România copilul problemă al Europei?”. La o asemenea inepție, directorul GRECO a răspuns diplomat, dar suficient de nuanțat: „Eu nu pot aplica etichete de genul acesta (…) Orice țară este vulnerabilă la corupție și fiecare are propriile probleme, în acest sens. Nu pot fi făcute comparații. Problemele care apar în România sunt de natură tehnică, dar în Polonia sunt cu totul altele. Sau în Danemarca, sau în Franța, Germania”.
Recomandări, nicidecum sancțiuni
Și, totuși, când jurnalistul insistă că vrea o sancțiune pentru țara lui, ce faci? Cum îi explici unui trădător că micimea nu este o calitate, ci dimpotrivă? Nu ai cum, dar încercarea șefului GRECO merită menționată: „Noi suntem un organism interguvernamental și trebuie ca oamenii să înțeleagă ce putem face și ce nu putem. Misiunea noastră nu este să aplicăm sancțiuni, ci să sugerăm soluții (…) Acestea fiind spuse, noi putem crește presiunea prin emiterea rapoartelor de conformitate (…) Impactul negativ nu este deloc de neglijat – reputația țării este afectată, efectele negative se văd în economie. În cazul României, nu suntem acolo, înca suntem departe”.
Încheiat apoteotic, interviul caută să descopere „cea mai mare vulnerabilitate a României”. Iar răspunsul GRECO e un amestec de PR prost făcut cu sictir occidental: Așadar, cea mai mare vulnerabilitate a României este „neimplementarea recomandărilor GRECO! România trebuie să se îndrepte în direcția corectă. Dacă va face asta, multe din problemele care exista azi în România se vor rezolva”. Și autostrada Pitești-Sibiu? Și lipsa apei calde în Colentina? Se rezolvă și cu pensiile speciale nesimțite? Dar asistații social, îi convingeți să muncească? Dacă da, eu votez GRECO la viitoarele alegeri!