Campania încărcată de venin, minciuni și ură a președintelui Klaus Iohannis s-a încheiat. Numai că acesta încă nu a aflat, deși au avut loc și alegeri. A rămas setat pe aceleași sloganuri mizerabile care te obligă să te gândești la tenebrele nazismului. Cetățeanul în cauză își dorește o țară fără social-democrați, deși nu îl oprește nimeni s-o caute, s-o găsească și să se mute definitiv acolo. De ce o fi vrând neapărat să stea în România? Nu sunt semne că ar iubi-o mai mult decât în lozincile și discursurile lui false. Sau asta îi este misiunea pe care și-a început-o în primul mandat și despre care nu spune nici de la cine a primit-o, nici de ce a acceptat-o.
Refuz să cred că este rodul propriei gândiri. În viziunea mea Iohannis este mult prea mediocru pentru a emite și dezvolta asemenea teme. Sau te pomenești că este într-atât de plat încât doar atât poate? Iar aceasta mi se pare cea mai gravă componentă a unui mandat gândit cu multă vreme înainte. Nu de el, ci de alții, el nefiind decât pionul care se lasă mutat de sforarii din umbră.
Repetent la logică
Orice om cu un dram de minte își dă seama că Iohannis iar a venit cu lecția neînvățată și s-a încurcat în propriile sloganuri. Exact ca înainte de simulacrul de referendum privind Justiția, când, în conferința de presă, s-a făcut de basm și nu a fost în stare să reproducă în fața jurnaliștilor propria întrebare, despre care altminteri pretindea că este creația lui. Cerând o Românie fără PSD, Marele El desființa de fapt pluripartidismul. Apoi, dându-și seama de gafă, deși eu cred că alții l-au tras de mânecă, nu i-a sclipit lui mintea, a încercat să dreagă busuiocul, dar mai rău s-a afundat în mocirla bâlbâielilor. Nu voia eliminarea partidului, ci a celor care îl conduc. Să-i elimine cum? A crezut că a rezolvat-o într-un fel, dar s-a încurcat și mai rău, căci nu a renunțat la „O românie fără PSD”. Ghinion, căci partidul nu înseamnă doar conducerea, ci și cei aproape 600.000 de membri legitimați, la care se adaugă și câteva milioane de votanți sau simpatizanți.
După care, la scurt timp, i-a mai ieșit o prostie din gură. El nu are nimic cu electoratul PSD, ci cu partidul. Pardon, domnu’, dar electoratul acesta care vă stă în gât este asimilat partidului, chit că nu vă place. E chestiune de logică elementară, căci altminteri se poate spune și despre PNL că are 200.000 de membri, dar electoratul nu îi aparține, este al PSD. Sună bine?
Țara lui Orwell
„România Normală” a primarului de la Cotroceni este fără social-democrați. O recunoaște singur, prin lozincile pe care încă le scandează când consideră că e vreun prilej în care să-și arate programul de țară. Acum nu mai avem de-a face cu eliminarea PSD, slogan cretin de campanie, ci cu războiul împotriva acestuia. Trebuie uniformizată politica românească și toți trebuie să gândească la fel? În România nu mai pot exista și partide care să nu-i împărtășească opiniile și convingerile?
Toți românii vor fi obligați să trăiască ca-n universul utopic al lui Orwell? Mă aștept să văd cantinele populare de la piciorul blocului, ca în Coreea de Nord, pe care și Ceaușescu și le-a dorit. Lipsesc doar uniformele și supravegherea tuturor, precum și „nouvorba”, limbajul impus. Și nu m-ar mira ca din Codul penal să fie șterse o sumedenie de articole, fiind de ajuns doar „crimăgândit” și „crimăvorbit”, nou introduse. Suficient ca „meajustițea” să triumfe. „Justițea”, am scris bine, pentru că „Justiția” va fi eliminată din DEX.
Programul de lozinci
De ce este nevoie de eliminarea PSD? Pentru ca gașca de neaveniți a PNL să se înșurubeze bine la putere? Pentru ca în Parlamentul European să nu mai existe voci care să înfiereze politica discriminatorie a Uniunii Europene? Pentru ca România să-și definitiveze statutul de colonie, populată de cetățeni de mâna a doua?
Pentru a nu mai critica nimeni derapajele și abuzurile unui președinte care – culmea tupeului! – declara azi în fața Curții Constituționale că va veghea în continuare la respectarea Constituției? El, Marele El, de câte ori a respectat-o? Războiul cu PSD va continua, declara ritos președintele încă nevalidat de Parlament. România trebuie să meargă pe calea europeană, susține el, dar fără să explice de ce și norma de obligativitate? Și fără să dea amănunte despre ce va însemna aceasta. Programul lui de țară nu explică nimic concret despre ce se va înfăptui în România, ci numai ce se va întâmpla cu ea. Programul de țară nu conține elemente despre prosperitatea românilor, ci doar vorbe. Și nici minime date despre cum se va moderniza România, ci doar lozinci. Dintre care una stârnește uimirea și sictirul: O Românie fără PSD!