Din postura de europarlamentar si membru al Comisiei de Afaceri Externe a PE, Ramona Manescu are o opinie pe cat de transanta, pe atat de realista cu privire la miza uriasa a „Razboiului gazelor” dintre Rusia si Uniunea Europeana, cu referiri precise si la rolul de lider regional al tarii noastre prin intermediul companiei Transgaz.
Atunci cand vorbim despre Securitatea Energetica in Uniunea Europeana, primul si cel mai important element al discutiei este, inca, relatia UE-Rusia.
In interiorul institutiilor europene, este folosit termenul „Dialogul UE-Rusia”. In opinia mea, nu exista un astfel de dialog in mod real. Cel putin nu in ultimii ani.
In privinta energiei, UE si Rusia au interese opuse. Iar asta face ca „dialogul” sa fie aproape imposibil, in nici un caz apropiat de nivelul la care era la inceputul anilor 2000.
Daca privim in context geopolitic, putem intelege mult mai bine situatia si directia diferitelor forte implicate.
Plecam de la realitatea faptului ca Rusia este un actor revizionist, in timp ce UE este un actor al status-quo-ului. Aceasta situatie este confirmata de actiuni multiple venite din partea Rusiei: anexarea Crimeei, influenta exercitata activ in fostele republici sovietice, ingerintele in viata politica si civica a fostelor tari comuniste, sabotarea constanta a parcursului euro-atlantic al unor tari, subminarea politica si economica a UE.
In relatie cu UE, Rusia e cea care stabileste agenda. Ea nu vine dintr-un „dialog” ci dintr-o abordare de tipul „pe alese” folosita de Rusia, care decide, in acord cu propriile criterii, care sunt tarile cu care sa lucreze. O astfel de abordare nu ar trebui sa fie o problema pentru Uniunea Europeana, dar se pare ca influenta Moscovei e mai puternica decat politicile noastre comune. Astfel apar neintelegeri si disensiuni intre Statele Memebre, servind in acelasi timp intereselor politicii externe a Rusiei.
Din aceste motive, UE ar trebui sa stea unita, daca doreste sa fie puternica.
Nu putem ignora nevoia de dialog cu Rusia, dar un astfel de proces nu poate avea loc cu ignorarea unor dosare precum dreptul international, prezenta militara a Rusiei pe teritoriul Ucrainei, amenintarile cibernetice, energia sau regimul de sanctiuni.
Romania este parte activa a eforturilor europene de diversificare si securizare a surselor de energie, iar proiectul BRUA, alaturi de rezervele din Marea Neagra si mai ales de transformarea portului Constanta intr-o poarta de intrare pentru gazele din Bazinul Caspic direct catre centrul Uniunii Europene inseamna pierderea de catre Gazprom a controlului energetic asupra intregii Europe Centrale si de Sud-Est.
Si sa nu uitam un fapt: nici Romania si nici UE nu folosesc energia ca pe o parghie politica. Noi doar reactionam la presiunile incorecte, exercitate de Moscova, prin Gazprom.
Cat de mult deranjeaza Romania interesele rusesti? Ca raspuns, este suficient sa ne uitam la structura exporturilor marelui nostru vecin: aproape 50%[1] o reprezinta hidrocarburile si energia in diferitele ei forme (mai putin cea nucleara sub forma de minereuri si reactoare nucleare). Lor li se adauga exportul de arme – Rusia acoperind 25% din aceasta piata la nivel global[2].
In termeni financiari, este vorba despre afaceri de zeci de miliarde de euro anual. Fiecare euro in minus la pretul barilului de petrol inseamna, pentru Rusia, un minus de 2 miliarde de EURO la venituri[3].
In relatia ei cu Uniunea Europeana (in mod oficial recunoscuta ca cea mai importanta piata de desfacere pentru energia si hidrocarburile venind din Rusia), evolutia in scadere a pretului petrolului in perioada aprilie 2011 si februarie 2016, a insemnat si o scadere a veniturilor din vanzarea de petrol si gaze, de la 160 miliarde EURO/an in 2013 la 78 miliarde EURO/an in 2016[4].
Cu o economie dependenta in proportie de 70% de veniturile provenind din exporturile de petrol si gaze este evident ca aceste sute de miliarde lipsa, acumulate in mai multi ani, pun o presiune enorma asupra sistemului.
In acest context, tinand cont de practicile neortodoxe ale Rusiei si de forta dovedita a aparatului ei de propaganda, nu ne putem astepta decat la o intensificare a implicarii Moscovei, activarea de noi instrumente de interventie si cresterea tensiunii.
Nu este de loc intamplator ca evolutia perfecta a proiectului BRUA, care la randul sau deschide calea altor dezvoltari in piata energiei, a devenit tinta unui interes „special”.
De ce? Pentru ca daca lucrurile continua sa mearga in aceeasi directie ca pana acum, in doar cativa ani Rusia va pierde influenta exercitata prin intermediul Gazprom si dependenta masiva de sursele rusesti de gaz in intreaga zona de centru si sud-est a Europei. Este atat o pierdere politica cat si una financiara, ambele masive!
Texte, care fac in mod „inocent” confuzie intre transportul de gaze si exploatarea / vanzarea de gaze, care tintesc orgoliul in relatia Romaniei cu Ungaria sau patriotismul fals al lui „nu ne vindem tara” au inceput sa circule. Acest fenomen are loc imediat dupa ce proiectul BRUA a dovedit ca poate trece peste dificultati si poate merge inainte, compania mama – Transgaz a inceput sa joace serios la nivel regional, iar Southern Gas Corridor, conducta de care depinde si BRUA, a primit o puternica unda verde prin finantarea record de la BEI[5], de 1.5 miliarde EURO.
Putem trece cu vederea opiniile unor auto-intitulati analisti. In definitiv aceste opinii nu-i angajeaza decat pe ei sau, cel mult, si platformele media care le ofera expunere. Ei isi pot permite sa confunde companiile care exploateaza resurse de petrol si gaze – precum OMV Petrom si Exxon Mobile sau Black Sea Oil&Gas, cu cele care transporta gazul – Transgaz si cu cele care distribuie gazul la consumatorul final – aici lista fiind mult mai lunga, peste 130 de companii avand licenta in Romania.
Afirmatii precum „4,4 miliarde metri cubi anual de gaz romanesc de la Marea Neagra pentru firmele maghiare” suna mai mult a „Radio Erevan” sau chiar „Radio Moscova”. In prima faza, prin conductele BRUA va trece gaz azer, nu romanesc, iar el vine din Marea Caspica, prin Southern Gas Corridor, nu din Marea Neagra.
Cred ca mult mai grav este atunci cand auzi din partea unor lideri politici, cu putere si influenta in politica reala, aceleasi neadevaruri. Mai mult, ele sunt folosite ca fundament, nu in declaratii de campanie electorala ci in Comisii Parlamentare de Ancheta[6].
Proiectul BRUA, in primele sale doua faze programate pentru 2019 si 2022, singurele bugetate si finantate la aceasta ora, presupune o conducta de 479 de km. Aceasta conducta interconecteaza retelele de transport de gaze in Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria, careia i se adauga statii de compresare si capacitati de transport bidirectional. BRUA reprezinta legatura directa dintre Southern Gas Corridor si zona central europeana. Prima faza a proiectului va permite un tranzit de 1,75 miliarde mc/an prin conducta si a doua faza va ridica aceasta capacitate la 4,4 miliarde mc/an. Aceste gaze provin de la detinatorii de resurse, care in prima faza nu au nicio legatura cu Marea Neagra. Romania, prin operatorul retelei – Transgaz, urmeaza sa obtina taxe si tarife din tranzitul de gaze.
Normal, proiectul nu este rupt de celelalte realitati ale pietei europene de energie. Tocmai de aceea a fost preconizata si o a treia faza, care sa faca legatura intre BRUA si rezervele de gaz ce ar urma sa intre in exploatare, in perimetrele din Marea Neagra. Aceasta faza are in vedere si cresterea capacitatii BRUA.
Cand stii ca licitatia pentru capacitatea de tranzit prin punctul de interconectare Romania-Ungaria are in spate ani de consultari publice, la care au participat toti furnizorii si operatorii din regiune interesati, proceduri initiate la ordinul ANRE si cu stiinta Comisiei Europene si urmate de o licitatie publica ce nu a fost contestata de niciunul dintre participanti, este ciudat sa afirmi public ca „se premediteaza o alta hotie prin Transgaz cu cedarea gazului romanesc din Marea Neagra”[7].
Si mai ciudat este atunci cand obeservi ca cei care brusc s-au activat in a lua atitudine pe subiecte de energie si geo-politica, nu au nici un fel de antecedente in acest sens, iar pasiunea lor a fost descoperita doar incepand cu februarie 2018.
Chiar daca este greu, poate chiar imposibil de demonstrat o legatura directa, iar asta este situatia cu majoritatea cazurilor similare, nu se poate nega o realitate: toate aceste elemente se potrivesc intre ele si servesc mai degraba intereselor rusesti. Este trist sa observi cum cei in cauza par a nu-si da seama ca sunt folositi in jocurile altora.
In jurul nostru sunt forte care nu ne vor binele si care actioneaza prin instrumente foarte inselatoare. Uneori chiar fara ca aceste instrumente sa-si dea seama ca sunt folosite. Energiile lor, aparent pozitive, sunt indreptate intr-o directie complet gresita.
Cred ca discutiile si energiile activate recent, in relatie cu proiectele Romaniei in domeniul energiei (si in acelasi timp ale Uniunii Europene – pentru ca, spre deosebire de alte State Membre, eforturile Romaniei sunt toate in linie cu strategiile europene si in beneficiul nu doar al nostru ci al intregii regiuni) se aproprie periculos de mult de caile si metodele razboiului hibrid. Acesta este un tip de conflict ce nu implica tancuri. Este o lupta cu arme nesangeroase, dar care sunt chiar mai eficiente in a genera instabilitate politica, in a obtine avantaje economice, in a pastra anumite structuri de putere, sau in a bloca proiecte.
Cred ca succesul incipient al Romaniei in a deveni un hub energetic si performantele unor companii romanesti, precum Transgaz, sunt in acest moment tinta unor forte potrivnice atat intereselor Romaniei cat si Uniunii Europene. Iar aceasta situatie demonstreaza nevoia acuta de a ne dezvolta anticorpii necesari apararii in fata unor astfel de amenintari, atat la nivel national cat si in cadrul UE sau NATO.
[1] https://atlas.media.mit.edu/en/profile/country/rus/
[2] https://www.verdict.co.uk/need-know-russias-arms-exports/
[3] http://www.bbc.com/news/business-29643612
[4] http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2006/september/tradoc_113440.pdf (pag. 5)
[5] http://www.eib.org/infocentre/press/news/topical_briefs/2018-february-01/southern-gas-corridor-trans-adriatic-pipeline-tap.htm
[6] https://www.agerpres.ro/politic/2018/03/04/tomac-usr-si-pnl-au-refuzat-constituirea-unei-comisii-parlamentare-de-ancheta-privind-relatia-transgaz-cu-operatorul-maghiar–66407
[7] http://www.mesageruldesibiu.ro/pmp-pune-tunurile-pe-transgaz/
buna,
Cu ce se alege Romania din gazele care se vor extrage din Marea Neagra? Cu mai nimic! Gazele nu mai sunt ale Romaniei! Gazele apartin firmelor straine! Redeventele sunt de tot rasul! Dar comisioanele? Nu trebuia sa se mearga pe redevente ,ci pe impartirea productiei. Dar ce au facut bun pentru tara asa-zisii politicieni?