Administrația Prezidențială a publicat, nu de multă vreme, activitatea lui Klaus Iohannis cuprinsă între 2014 și 2019. Arată ca un film în care orașele au străzile construite pe verticală, cu mașini de pompieri ce cântă la clarinet, elefanți înotând printre crengi și pești care călăresc prin deșert. E un film în care nimic nu este lumesc, autobuzele stau pe șezlonguri la soare, focile își vând ouăle la supermarket și macaralele apludă furtunos trecerea lui Iohannis prin peisaj. Sunt 833 de pagini de ficțiune, câteva sute dintre ele cuprinzând mesaje adresate oricui i s-a nimerit să-i traverseze poteca, alte sute cu ceea ce zice că a făcut și alte zeci cu acordări de ordine și medalii. Cea mai interesantă secvență este cea în care Mihai Șora este decorat cu Ordinul „Steaua României”. Probabil pentru devotamentul acestuia față de cauza comunismului.
Încă din preambul filmul acesta fantastic se impune în forță. „Obiectivul fundamental al Președintelui Klaus Iohannis pentru România a fost, încă de la începutul mandatului, acela de a construi o țară puternică, prosperă, cu o democrație autentică. Toate acțiunile și realizările primului mandat s‐au subsumat acestei viziuni, a unei Românii puternice, o țară în care fiecare cetățean să simtă că poate prospera” Unde am mai auzit cuvintele acestea? De câte ori?
Apărați șapca națională!
Poate sunt eu mai nesimțitor, dar nimic din ceea ce se spune nu am văzut și nu am simțit. Nu mi s-a părut nici că sunt mai puternic și nici nu am simțit că aș fi devenit mai prosper. Uitându-mă de-a lungul străzii însă, cred că și alții au simțit la fel. Adică nimic. „În viziunea Președintelui Klaus Iohannis, România puternică este un stat care are grijă de cetățenii săi, prin mijloace legale și diplomatice, oriunde s‐ar afla ei, o țară care își apără valorile, interesele, simbolurile, dar și bunurile naționale și resursele naturale.” Sincer să fiu, n-aș fi avut tupeul de a băga fraza asta în comentariul filmului. Nu de alta, dar până să fie scos președinte de calculatoarele care i-au numărat voturile, Iohannis a chiulit pe rupte de la „valorile și simbolurile naționale”. Câtă a vreme a fost primar la Sibiu, nu a participat niciodată la evenimentele prilejuite de Ziua Națională, Ziua Drapelului, Ziua Imnului Național sau de Ziua Limbii Române. Apoi, în 2018, când era deja președinte, a lipsit de la celebrarea a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Motivația e demnă de marele ghid al disprețului, când se va inventa: discursurile populiste nu ajută nici Moldova și nici România. Bravo, aplauze! Culmea este că nu-i ceruse nimeni să zică măcar două vorbe, toți așteptau să vadă cum va acționa pe axa București-Chișinău. Cât despre resursele naturale pe care el le apără, ca România să fie mai puternică și mai prosperă, nu cred că mai trebuie comentat mult. Spre sfârșitul primului mandat a dat americanilor gazele de la Marea Neagră, alegându-se cu o șapcă pe care, probabil, noi trebuie să o apărăm ca pe o bogăție națională.
Claca de vorbe a Președinției
„Angajamentul Președintelui Klaus Iohannis referitor la statul de drept și la reforma instituțiilor politice, asumat în fața cetățenilor în anul 2014 și reiterat în Parlament cu ocazia depunerii jurământului, a fost circumscris permanent atribuțiilor sale constituționale și a urmărit, în principal, asigurarea unei justiții independente și continuarea luptei anticorupție, întărirea încrederii în instituțiile statului…” Reforma instituțiilor politice am văzut ce a însemnat. O Românie fără PSD sau, altfel spus, o țară cu pluripartidism selectiv, în care el stabilea ce partide îi convin. Justiție independentă? Întărirea încrederii în instituțiile statului? Câtă încredere să ai în instituțiile statului atât timp cât ambasadorii multor țări UE ne băteau cu pumnul în masă sau ne tratau ca sclavi ai Europei? A mișcat vreo instituție din asta vreun deget? Despre ce justiție independentă este vorba când DNA, bunăoară, dansa după cum îi cânta ba SRI, ba Hans Klemm, ambasadorul american? Care justiție independentă? Cea care în care Klaus Iohannis a vut grijă să-și protejeze favoriții, chiar cu riscul încălcării Constituției?
Banii înapoi!
Filmul acesta fantastic nu se rezumă doar la cele câteva cadre descrise mai sus. Sunt secvențe și din politica externă, din educație și sănătate și, în general, cam tot ce nu vă imaginați. Nu pot fi rezumate toate într-o pagină de ziar. Dar autorii au avut grijă să tragă spuza pe turta lui Iohannis în permanență. Lui și numai lui i se cuvine succesul Președinției Consiliului UE, ignorând cu desăvărșire faptul că Președinția aceasta a fost coordonată doar de guvern. Altfel spus, Președinția este egală cu Guvernul României minus Iohannis. Se împăunează președintele și cu succesul enorm al Summit-ului de la Sibiu. O mare porcărie. Summit-ul a fost organizat tot de guvernul condus de Viorica Dăncilă, pe care însă nu a mai invitat-o nimeni să participe. Iar ceea ce regizorii filmului nu vor să scoată la suprafață este tocmai faptul că scopul nedeclarat al întâlnirii a fost exact împărțirea funcțiilor în viitoarea structură a UE. L-a auzit cineva pe Iohannis negociind ceva pentru România? Atunci sau ulterior, la Buxelles? Nu. Și atunci despre succese e vorba în politica externă? Mai bine retrageți filmul ăsta de pe piață și dați spectatorilor banii înapoi.
