Primarii aleși într-un tur sau în două tururi de scrutin?

Ca de fiecare dată în preajma alegerilor locale, reapar în spațiul public dezbateri legale de modul de alegere a primarilor, în doua tururi de scrutin sau într-un singur tur. Bineînțeles tema este readusă în discuție de reprezentanții partidelor politice, viitori competitori electorali, care doresc să-și maximizeze rezultatele electorale inclusiv prin modul de construcție a sistemului de vot utilizat.

Autor: Cătălin Constantin Chiper Cursaru

Anul 2020, este unul electoral, în care se organizează atât alegeri generale locale cât și parlamentare, însă acest an, are o semnificație aparte în condițiile în care următorii patru ani vor fi lipsiți de alte tipuri de alegeri. Așadar, situația politică decisă la urne în acest an va reprezenta un ”status quo” politic pentru următorii patru ani, în lipsa altor confruntări electorale care să influențeze în vreun fel situația politică a țării.

În același timp, este recunoscut faptul că alegerile locale au o influența majoră și asupra altor tipuri de alegeri, în special asupra celor parlamentare. Numărul de primari, de consilieri locali și județeni  de președinți de consilii județene, care este forța politică din rândul căreia provine Primarul Municipiului București, reprezintă o serie de elemente suficiente pentru ca alegerile locale să aibă o miză specială, mai ales în anul 2020.

Așadar, în acest context era normal ca dezbaterile referitoare la modul de alegere a primarilor să se acutizeze în preajma momentului electoral iunie 2020. Această acutizare a căpătat forme chiar dramatice în condițiile în care guvernul a fost dispus  să-și angajeze chiar răspunderea în fața Parlamentului pe un proiect de lege referitor la modul de alegere a primarilor, trebuie să recunoaștem, o premieră în istoria postdecembristă a României.

În concret, dezbaterea asupra acestui subiect se poartă în jurul ideii dacă primarul ar trebui ales într-un singur tur de scrutin sau în două tururi. Să analizăm ce înseamnă fiecare variantă.

Alegerea primarului într-un singur tur de scrutin

În acest caz, primarul este ales de cetățenii din localitatea respectivă (cetățeni care au domiciliul în respectiva localitate sau au viză de flotant în localitatea respectivă), în cadrul alegerilor generale locale, ocazie cu care sunt aleși și membrii consiliului local și al consiliului județean. În cazul Municipiului București cetățenii aleg primarul Municipiului București, primarul de sector, membrii consiliului local de sector și membrii Consiliului General al Municipiului București.

Pot participa la alegeri, candidații independenți sau candidații susținuți de partidele politice. Este declarat ales, candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi, din totalul celor valabil exprimate, indiferent de numărul alegătorilor care s-au prezentat la vot. Se va organiza un al doilea tur de scrutin, în caz de balotaj, adică doi sau mai  mulți candidați obțin același număr de voturi și pentru a se putea stabili câștigătorul va fi organizat acest al doilea tur pentru a face departajarea.

Alegerea primarului în două tururi de scrutin

Ca și în primul caz, primarul este ales de cetățenii din localitatea respectivă în cadrul alegerilor generale locale, însă procedura de alegere este puțin mai complexă. Astfel,  un candidat este declarat ales în următoarele situații:

1. Este declarat câștigător, candidatul care în acest prim tur de scrutin obține jumătate plus unu din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale (spre deosebire de primul sistem de vot în care câștigător era candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi din totalul alegătorilor care se prezintă la vot).

2.În cazul în care în primul tur, niciun candidat nu obține majoritatea de jumătate plus unu din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale, se va organiza un al doilea tur de scrutin, în care vor participa doar primii doi candidați în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Se va declara câștigător, candidatul care în acest al doilea tur de scrutin a obținut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate, indiferent câți alegători se prezintă la vot în turul al doilea.

Pentru a răspunde la întrebarea care sistem de vot este mai corect, trebuie pentru început, să subliniem faptul că sistemul de vot în două tururi a fost operabil în legislația românească în toată perioada de după 1990 și până la alegerile locale din 2012, când a fost introdus sistemul într-un singur tur.

De asemenea, pentru a avea o analiză corectă, trebuie să avem în vedere o serie de aspecte constituționale și legale legate de primar.

Astfel, la  articolul 121 din Constituția Românieie republicată, se prevede că ”Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.”.

Totodată în accepțiunea legislației românești referitoare la administrația publică, primarul reprezintă autoritatea publică locală executivă, prin care se realizează autonomia locală. Primarul rezolvă treburile publice la nivelul unităților administrative teritoriale.

În aceste condiții, putem concluziona faptul că primarul este cel care trebuie să se îngrijească de administrarea unității administrativ teritoriale și de problemele cu care se confruntă cetățenii. În limbaj popular, primarul este gospodarul localității sau cel dintâi gospodar al comunității. În acest context, este clar că persoana care îndeplinește această funcție trebuie să se bucure de încrederea și sprijinul din partea celei mai mari părți a comunității pe care o administrează. Adică, primarul trebuie să se bucure de legitimitate în exercitarea funcției sale, de aceea este extrem de important sistemul de vot utilizat pentru desemnarea sa în funcție.

Din acest punct de vedere, putem afirmă că sistemul de vot în două tururi de scrutin este mai corect, pentru că asigură o mai mare legitimitate a funcției, adică acest sistem de vot face ca desemnarea primarului să fie rezultatul votului unui număr mai mare de cetățeni. Legea impune astfel un dublu filtru în alegerea primarului.

În continuare vom face o scurtă comparație asupra celor două sisteme de vot folosind un caz concret..

Potrivit datelor înregistrate la Institutul Național de Statistică, în urma ultimului recensamânt al populației, cel realizat în anul 2011, cel mai mare număr de comune din România, adică 436 (15,2% din totalul comunelor țării), au o populație cuprinsă între 1500 și 2000 de locuitori.

Așadar pentru a identifica o comună care să poată fi utilizată ca etalon, vom face o medie a populației acestei categorii de comune cele mai întâlnite în țara noastră. Acest etalon ar fi deci o comună cu o populație de 1750 de locuitori. Potrivit statisticilor,  cetățenii cu drept de vot dintr-o comunitate reprezintă o medie de aproximativ 80% din totalul locuitorilor (restul sunt minori și alte persoane fără drept de vot). În acest context, din cei 1750 de locuitori ai comunei noastre etalon, cetățeni cu drept de vot ar fi 1400.

Analizând statisticile care privesc prezența la vot la ultimele alegeri locale, avem următoarea situație:

Sursa: paginile de internet ale birourilor electorale organizate pentru aceste alegeri

Din aceste statistici putem calcula o medie a prezenței la vot în cadrul alegerilor generale locale. Această medie ar fi deci de 52,48%. Aplicând această medie în cazul comunei noastre aleasă dept etalon, în cazul căreia am identificat un număr de 1400 de alegători, obținem un număr de 735 locuitori ai comunei care se prezintă la vot. Trebuie menționat faptul voturile acestor  735 de cetățeni care se prezintă la vot, se vor împărți la toți candidații înscriși în cursa electorală.

Din moment ce am identificat cu aproximație la nivelul comunei noastre etalon câți cetățeni se prezintă la vot, avem posibilitatea să analizăm ce se întâmplă în cazul fiecărui sistem de vot.

Așa cum arătam mai sus, în cazul votului într-un singur tur, este desemnat câștigător candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi. Deci, în cazul nostru cel mai mare număr de voturi din cele 735 valabil exprimate. Ori în acest caz, cele 735 de voturi împărțindu-se la toți competitorii electorali. Astfel,  primarul va putea fi ales cu cu un număr destul de mic de voturi. Ele pot fi 150, 200 sau mai mult. Adică, se poate ajunge ca primarul să fie ales cu 15-20 % din totatul alegătorilor

În condițiile unor localități mici, cum este și cea pe care am considerat-o etalon (în românia există numeroase astfel de comune), în care există șanse destul de mari ca cetățenii să se cunoască între ei, chiar să fie rude, este foarte ușor să apară fenomenul de de manipulare a  votului, pentru a obține minimul necesar pentru a câștiga mandatul de primar. O astfel de posibilitate este cu atât mai mare cu cât cel care încearcă să manipuleze votul este chiar primarul în funcție, care are notorietate superioară celorlalți candidați, este conducătorul unor structuri locale care prestează servicii sociale către cetățenii din comună asupra cărora poate avea un anumit ”ascendent”. Mai mult, s-a constatat în cazul ultimelor alegeri locale organizate în acest sistem, că înaintea scrutinului în anumite localități a crescut numărul cetățenilor cu viză de flotant în respectivele localități, cetățeni care au drept de vot. Deci, o altă sursă de eventuale voturi care pot fi ”direcționate” către un candidat anume.

Cum spuneam, în aceste localități mici, în care oamenii se cunosc, fiind chiar rude, se poate ajunge ca primarul să fie ales în urma unor ”negocieri”  între grupuri de interese nu întotdeauna legitime, în condițiile în care este necesar un număr destul de mic de voturi pentru alegerea primarului.

Astfel, acest sistem de vot poate aduce în funcția de primar, la nivel național,  multe persoane  fara să aibă un real suport popular, fără legitimitate care practic nu reprezintă sub nicio formă voința alegătorilor.

Mai mult, acest tip de vot nu asigură reprezentarea din partea viitorului edil, a unei importante părți a populației.

În cazul sistemului alegerilor în două tururi, se asigură cetățenilor prin lege, posibilitatea de a avea un primar cu o legitimitate mai mare.

În cazul comunei noastre etalon, sistemul ar funcționa astfel:

Se organizează primul tur de alegeri, se prezință cum spuneam 735 de alegători, iar pentru ca primarul să fie ales din acest prim tur este nevoie de majoritatea voturilor celor înscriși în liste adică, 701 voturi. Se discută astfel despre o altă legitimitate, mult mai mare a viitorului edil.

Dacă în acest prim tur niciun candidat nu obține numărul de 701 voturi (jumătate plus unu din numărul celor înscriși în listele electorale), se organizează un al doilea tur de scrutin, în care vor participa primii doi candidați în ordinea numărului de voturi exprimate.

Presupunând că în al doilea tur de scrunit vor participa la vot, ca și în primul tur, tot  735 de alegători (deși statisticile arată că interesul cetățenilor este mai crescut în turul al doilea), va fi desemnat primar, candidatul  care obține cel mai mare număr de voturi din cei care se prezintă, însă în condițiile în care sunt doar doi candidați, acest număr trebuie să fie minin 368.

Din această scurtă analiză, se observă cu claritate superioritatea sistemului de alegere în două tururi de scrutin. El impune o mai mare rigoare electorală și  operează cu alte date, net superioare sistemului într-un singur tur.

Criticii sistemului de vot în două tururi vor susține că în al doilea tur există o negociere între forțele politice pentru susținerea unuia sau altuia dintre cei doi candidați. Este adevărat că această negociere există, însă spre deosebire de sistemul într-un singur tur, ea are la bază un mandat dat deja de cetățeni prin votul lor în primul tur de scrutin.

Este normal să se utilizeze sistemul de vot în două tururi, el asigurând în mod cert o mai mare legitimitate a primarului și o reprezentare mai bună a tuturor alegătorilor. Este practic, un sistem în oglindă cu cel utilizat pentru alegerea Președintelui României. Nu credem că poate cineva să își imagineze cam cum ar arăta și c ear însemna un sistem de vot într-un singur tur pentru alegerea Președintelui României.

România are nevoie de edili cu reprezentativitate și care să se bucure de un larg sprijin popular, pentru că așa cum arată Constituția, primarul și consiliul local sunt autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală. Ei sunt cei mai apropiați de problemele reale ale oamenilor și pentru rezolvarea lor, este necesar să aibă încredere din partea oamenilor.