L-ati vazut pe vreunul din candidatii la cel mai ravnit uger, numit in continuare bugetul primariei Capitalei, prin mizeria RATB, in metrou, in trafic, sau in postura de pieton? Nu de alta, dar toti au, acum, solutii pentru ca in Bucuresti sa nu se mai circule cu viteza cailor mascati.
Ceausescu a lasat in urma cartiere mamut-mamut, blocuri langa blocuri. Ba a mai si murit cu iluzia ca, dupa ce hoitul personal, si cel al Lenutei, vor hrani cei mai oportunisti si mai nepretentiosi viermi, romanii vor continua sa se inscrie pe liste ca sa puna mana pe o masina. Evident ca fu sa fie taman invers. Arterele Bucurestiului au devenit locul frecventat de un sarpe lung format din 1,2 milioane de masini inmatriculate. Ca atare, trotuarele si, in general, orice loc unde un vehicul cu patru roti nu are ce cauta, au devenit parcari. Iar primarii nu au lasat nici o palma de teren neblagoslovita cu o autorizatie de constructie. Ari fi fost si pacat, nu? Transportul in comun, care e cu un picior langa fostul secretar general al PCR, nu avea cum sa rezolve ceva. Deloc de neglijat si afluxul populatiei din diferite zone ale tarii in Capitala. Sau ca in Bucuresti nimeni nu e dispus sa lase masina, chit ca are timp sa-si scrie memoriile in trafic. In reprezentare 3D, traficul bucurestean ar aduce cu un carnat tentacular care nu mai poate fi preluat de nici un mat. Ce-i de facut, cum spunea Lenin? Treaba e ca si rezolvata, spun catindatii, numai sa ne alegeti. Evident, doar din vorbe e rezolvata, ca doar n-o sa stricam o traditie, since 1989. Mestecand un neo-limbaj de lemn (acesta nu a fost numai naravul comunistilor) , care abunda in strategii chirurgicale dintr-un condei sau de subtile observatiuni (RATB are nevoie de benzi unice, Capitala are nevoie de parcari, biciclistii , de culoare, traficul, de gestiune etc) nici unul nu da cartile pe fata: cum se rezolva acestea? De 27 de ani toata lumea vine cu solutii, de fapt , in mare parte doar constatari. Nimeni, in schimb, cu bani. Toti au impins aerul spre microfon. In loc sa impinga sub ochii alegatorilor semnaturile care apar in josul paginilor contractelor pe care administratia publica le-a perfectat, in orice mandat, in dauna Capitalei, si sa spuna: astea sunt datele problemei si de la ele pornim. Bucurestii, altadata, un oras cu farmec, sexy, viu, si frecventabil. Acum, un maidan imprevibizibil, plin de coji de seminte, unde se poate intampla orice, dar nu si oricui, ci numai contribuabililor : de la canalizari sparte, la capete sparte, de la infarct la ghiseu, la lipsa de weceu, de la blog, la drog, de la motor, la omor, de la cooperativa, la Colectiv. Trecand, fireste, si prin kharma celor de la Hexi Pharma.
