Imaculatul Klaus Iohannis tine lectii de morala. O face mimand spontaneitatea si discursul liber. Intonatia, insa, l-a dat de gol ca are textul sub ochi, unul pe care cred ca nu a apucat sa-l citeasca inainte. A vorbit presedintele, deci, la Consiliul Superior al Magistraturii, despre cum trebuie sa fie justitia, cum si ce trebuie sa faca procurorii si judecatorii, cum sa fie statul de drept si cum trebuie sa fie aparata legea. Mie, prezenta lui acolo mi s-a parut complet deplasata. Nu pentru ca nu ar avea voie, ci pentru ca trecutul lui e impestritat de o multitudine de dosare nu tocmai limpezi sau de incalcari ale Constitutiei. In conditiile astea, a vorbi tocmai el in fata CSM nu mi se pare a fi cel mai onest lucru.
Nu era un alt Iohannis, reinventat in spiritul modestiei, ci acelasi care, conform unui dosar din care a scapat numai prin prescriptia faptelor, era acuzat de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave. Mai imaculat de atat nici ca se poate. Cine sa vorbeasca despre justitie daca nu el?
Cuvinte inghesuite in carambul gandirii
A spus ceva esential Klaus Iohannis sau a fost doar o sezatoare ticluita mai inainte? A vorbit despre lucruri care sa te faca sa mergi la judecator cu inima deschisa, fara teama? A venit cu propuneri sau solutii de natura a reda justitiei romane prestigiul pe care l-a avut candva? Nu, nimic din toate astea. Presedintele a debitat aceleasi banalitati despre care inca mai crede ca pot fi idei convingatoare sau cel putin interesante. A fost o palavrageala seaca si plictisitoare, fara niciun fel de perspective. Insa, de la un capat la altul discursul a fost impanat cu mesaje atat de lipsite de subtilitate, toate indreptate impotriva coalitiei PSD-ALDE, incat te intrebi daca exista vreo modalitate prin care sa i se reseteze fixatia. Ceea ce a perorat Iohannis in fata procurorilor si judecatorilor nu depaseste in inteligenta si clarviziune stupizenia programului „Romania educata”. Aceeasi adunatura de sloganuri, aceleasi cuvinte inghesuite in carambul gandirii.
Mai limpede de atat nu se poate
Din start, in programul asta care se poate numi si „Romania judecata”, Iohannis a aratat ce vrea, ce il intereseaza si ce asteapta de la magistrati. „Va felicit pe toti pentru echilibrul pe care ati reusit sa il pastrati in sistem”. Nici nu trebuia sa spuna mai mult, nu mai era nevoie de precizari. Echilibrul a insemnat impotrivirea prin toate mijloacele fata de reforma justitiei, fata de orice tentativa de a modifica un sistem abuziv. Raspunderea pentru potlogariile facute in timpul proceselor, ca si pierderea privilegiilor, sunt elemente determinante in atasamentul magistratilor fata de Iohannis. „Republica procurorilor”, nascuta pe vremea lui Basescu, nu vrea sa-si piarda puterea. „Va rog sa continuati cu aceeasi determinare sa fiti permanent racordati la vocea interioara a sistemului, care reclama cu tarie necesitatea apararii si consolidarii independentei activitatii judecatorilor si procurorilor, dar si a sistemului judiciar in ansamblu”, a precizat presedintele. Ce sistem apara Iohannis nu cred ca mai este cazul sa lamurim. Mai limpede de atat nu se poate.
Cuvinte putine, idei si mai putine
In acelasi stil grobian ce te obliga sa te gandesti la patologia urii, presedintele nu a pierdut ocazia sa-l ridiculizeze pe Tudorel Toader. E clasicul lui model de ironie, care tradeaza provincialul speriat de oameni mai isteti decat el, dedati la placerea rafinamentului in gandire. Ceea ce mintea lui Iohannis nu proceseaza insa este ca jignirile aduse ministrului Toader denota exact justitia pe care si-o doreste. Dezvoltand un pic, arata ca o justitie care sa nu sufle in fata lui si care sa se bucure de privilegiul de a fi strivita sub talpa. Absurd si complet neinformat, Iohannis a tocat pe aceeasi tema a schimbarilor din legislatie, invocand cand Comisia de la Venetia, cand aliatii si partenerii externi. Putine cuvinte, sincer, prea putine cuvinte pentru langajul unui presedinte, iar despre idei ce sa mai spui? Chiar sa ii fie greu de inteles ca nu Comisia de la Venetia, nu partenerii strategici si nu aliatii de aiurea fac legile in Romania?
Familia unita
Putea sa lipseasca bomboana din motul tortului? Nu. Asa ca Iohannis scapa din gura zicerea anului. „Va asigur de sprijinul meu neconditionat pentru a garanta buna functionare si independenta justitiei, in beneficiul direct al romanilor. Din acest punct de vedere, aveti in mine un partener.” E copia fidela a celor spuse de Livia Stanciu la bilantul Parchetului General. Procurorul frate cu judecatorul. Procurorul frate cu presedintele. Judecatorul, frate si el cu presedintele. Este noul concept despre justitie al lui Klaus Iohannis. Aia e justitia, dom’le, o famile mare care se tine unita. Iar daca ii spui lui Iohannis ca e un amestec clar in treburile justitiei se uita la tine chioras.