Sandy Myatt are 56 de ani si s–a mutat recent in Keeseville, statul New York. A auzit insa ca si o romanca s–a stabilit in acest oras. Adica, eu. M–a gasit la una dintre firmele mele intr–o dupa–amiaza si, cu o voce scazuta, m–a intrebat daca sunt din Romania.
„Acum doi ani l-am adoptat pe Toto din Romania. Este paralizat la picioarele din spate”, mi–a spus Sandy. Stiind ca multi americani adopta copii din Romania, am intrebat–o cati ani are copilul ei. Mi–a raspuns pe litere ca ea, de fapt, a adoptat un D-O-G pe nume Toto, si ca ar vrea sa o invat cateva cuvinte romanesti ca sa poata comunica cu cainele. Am invatat–o rapid „da”, „nu” si „vino”, promitandu–i ca o sa–i fac o vizita curand. Peste cateva zile insa, m-am trezit cu Sandy si Toto la spalatoria mea. Asa l–am intalnit pe conationalul meu, Toto.
Maidanez cu pasaport romanesc spre America
Toto este un maidanez care a avut noroc cu carul. Calcat mai intai de o masina, apoi batut si alungat cu bate de niste copii pe o strada din Bucuresti, a fost gasit de o femeie cu suflet, care l–a dus la doctorul veterinar Aurelian Stefan. Acesta a fost primul noroc: doctorul face acte de caritate pentru cainii maidanezi. Al doilea noroc a venit cand Sandy, pe atunci locuind in Alaska, a aflat despre Toto pe Facebook: un grup de inimosi, prin organizatia „Fur Animal Abroad”, incercau sa gaseasca un adapost pentru cainii raniti din Bucuresti. Sandy se afla in acea perioada acasa, refacandu-se dupa o interventie chirurgicala la gat, dupa o cazatura de pe cal. Avea deja doi caini si doi cai. Petrecand mai mult timp pe retelele de socializare, a vazut poza lui Toto, a citit povestea lui postata la o prietena de-a ei, Roxanne Rich, din Denver, si si–a propus sa–l adopte, „daca altcineva nu se va oferi”. Dar nimeni nu s–a oferit.
„Sunt foarte patimasa cand este vorba de animale”, a inceput sa–mi povesteasca Sandy, in timp ce copiii mei m–au „buzunarit” sa cumpere bunatati pentru Toto. Intr–adevar, micutul maidanez este tare simpatic, jucaus si prietenos. Dupa ce a facut turul magazinului, Toto s–a asezat la picioarele mele. In timp ce vorbeam la telefon in romaneste, m–a lasat sa–l mangai pe cap.
In ziua de 12 ianuarie, 2011, Toto a fost imbarcat pe o cursa Luftansa cu destinatia Denver, Colorado. Acolo locuieste Roxanne, o mare iubitoare de animale, care a adoptat si ea un caine din Romaania. Roxanne s–a dat peste cap pe Facebook sa stranga banii. Si i–a strans. A sarit pana si cu parasuta la un eveniment pentru strangerea de fonduri prin asociatia „Fur Animals Abroad”, din care face parte. Toto a calatorit mai intai la Frankfurt, apoi a ajuns la New York, si de acolo, in Denver. In acea perioada, Sandy locuia in Fairbanks, Alaska.
„L–am asteptat la aeroport, l–am adus acasa si cand l–am scos din cusca si l–am strans la piept ca pe un copil, a facut pipi pe fata mea. Cel mai greu mi–a fost sa ma obisnuiesc cu ideea diaperului. Mi se parea ca nu–l pun bine. Am crezut ca nu pot face fata si i–am spus lui Roxanne, „I can’t do it!” Am vrut sa–l trimit inapoi, dar dupa o luna am invatat cum sa am grija de el. Acum nu l–as da pentru nimic. Este prietenul meu!” a continuat Sandy, in timp ce copiii mei se jucau cu Toto.
Caine pe rotile
Toto are coloana vertebrala si picioarele din spate paralizate. Nu simte cand are nevoie sa mearga „afara”. Din aceasta cauza, Sandy ii pune diaper seara, iar ziua ii pune rotilele cand sta afara. „Rotilele au costat 500 de dolari. Dupa ce am platit pasaportul si biletul de avion, plus ce a mai fost nevoie sa–l aduc pe Toto acasa, i–am scris sotului meu in Iraq. Peste trei zile am primit un telefon ca in doua saptamani rotilele vor fi pe drum. Le-am zis ca nu am banii inca. Colegii sotului au pus mana de la mana si au achitat rotilele la compania care le produce, in Massachusetts. L–au numit pe Toto „Micul razboinic ranit”.
Rotilele functioneaza perfect pentru micutul canin. Ii suporta spatele si il ajuta sa alerge, pentru ca Toto este foarte activ. Pe timpul iernii, se da pe gheata, iar in Alaska alerga dupa cerbi. Nu are nicio frica si probabil ca nu intelege ca are probleme. Ii plac castravetii cu sos Ranch, biscuitii si cascavalul. „ In Romania murea de foame. Aici doarme in patul lui, are mancare si este intretinut bine” a ras Sandy.
Am intrebat–o pe Sandy daca nu i se pare scump sa aiba grija de Toto — doar transportul si rotilele au costat in jur de 2,000 de dolari. „Eu fac gesturi care surprind pe multi. Cand merg sa cumpar diaperi, lumea se uita la mine ciudat. Le zic ca sunt pentru un caine. Si atunci se uita si mai ciudat. Pentru mine, faptul ca Toto este fericit este destul. Unii prieteni sau cunoscuti ma intreaba acest lucru si raspunsul meu este simplu: daca el este fericit, sunt si eu ”.
Dana Maria Dezotell, Keeseville, New York
