Ca director al unui hotel din Phenian, Dzhon Khen-mu era printre putinii nord-coreeni carora le era permis sa intre in contact cu strainii. Intr-o zi, el a intalnit un turist japonez caruia i-a facut cadou o cutie de ginseng. Japonezul, la randul lui, i-a dat 300 de dolari. Acest gest i-a schimbat total viata lui Dzhon Khen-mu.
Dupa 1990, cand sute de oameni au murit de foame, a aparut piata neagra. Apoi, in 2004, a fost inaugurat primul parc industrial din Coreea de Nord, si autoritatile le-au permis cetatenilor sa faca mici afaceri. Dzhon a inceput sa importe haine, biciclete si alte bunuri din China, folosind cei 300 de dolari. „Cei mai multi cetateni inca se bazau pe ratii. Trimestrial primeau de la stat sosete si lenjerie, iar incaltari si mai rar”, explica Dzhon Khen-mu. Afacerea a mers bine. Dzhon Khen-mu s-a imbogatit in scurt timp si a strans 100.000 de dolari. Devenise bogat, dar acest lucru era foarte periculos. Statul nu admitea concurenta. In scurt timp, partenerii sai au inceput sa dispara fara urma: „Era o chestiune de timp, puteau oricand sa vina dupa mine”. Barbatul a decis sa treaca granita dar, ca sa-si protejeze familia, el si-a inscenat… propria moarte. „50 de dolari m-a costat sa primesc un certificat de deces fals, care spunea ca am murit intr-un accident de masina. Daca autoritatile ar fi stiut ca sunt in viata si ca sunt un dezertor, mi-ar fi pedepsit familia”, spune Dzhon Khen-mu.
