Marele procuror Negulescu, taticul-taticilor procurorilor din DNA si spaima coruptilor necorupti nu ar mai fi trebuit sa fie judecat pentru a se stabili daca decizia CSM de suspendare din functia de procuror a fost dreapta sau nu. Sunt si alte modalitati prin care ilustrissimul procuror isi poate da cu tesla in prestigiu.
E de ajuns sa povesteasca zilnic, pe la toate televiziunile, pentru a se face definitiv de rahat, cum a ajuns el, de stres, sa fuga de acasa. L-a omorat presa cu carele de televiziune la poarta si cu intrebari inca nerostite. L-a bulversat peste masura, de si-a luat lumea in cap si a plecat in bajenie. 
In asa hal s-a speriat si i-au mancat astia nervii incat si-a luat nevasta si dus a fost. Pleaca dimineata, probabil cand nu rasare soarele, si mai apare noaptea, cand nu-l vede nimeni. Hai mai, Portocala, voinicule, noaptea, ca hotii? Tu, spaima lui Tony Blair, ti-ai abandonat pisicile in grija altuia, ca sa fugi linistit? Tu, haiducul Prahovei, care ai bagat groaza si-n prefect, si-n primari si-n ospatari, ai sters-o englezeste de frica presei? Tu, care erai zmeul-zmeilor cu Ponta si cu Ghita, ai ajuns sa te furisezi de teama? Haiducule, ai rupt-o-n fericire, ca sa rostesc o replica celebra dintr-un film. Inalta Curte a respins solicitarea ta de a se anula suspendarea din functie. Ce te faci acum, ramai asa, fugit? Si fara Ponta arestat, si cu Ghita fugit, si cu Blair liber sa se intrebe „Who the fuck is Portocala”?