La prima vedere, demisia in alb a lui Victor Ponta pare a fi gestul unei pitipoance care nu mai freamata de iubire, dar nici sa se desparta de cardul bancar bine burdusit al tiitorului nu ii convine. Si nici de bolidul lui de lux, pe care il foloseste la maximum. Si apoi, cum sa se intoarca la ograda cu cismea si privata in curte, s-o rada tot satul ca a pus dragostea inaintea banilor?
Exact genul de relatie in care pacatoasa tipa ca s-a saturat si gata, nu mai suporta, se despart, dar, dupa ce blegul ii promite o croaziera in jurul lumii, cu bonus de doua saptamani pe ce insula vrea ea, pitipoancai i se pare ca parca l-ar mai iubi un pic pe prost. Cel putin pana se intorc din vacanta.
Perspective limitate
Ponta, indiferent cat ar nega, se apropie binisor de povestile astea. Si el a plecat de jos, a urcat, a tot urcat pana a ajuns prim-ministru. Pe rand, cu fiecare treapta pe care s-a asezat, a vazut ce inseamna puterea si ce beneficii decurg de aici. Marirea, fara discutie, a gustat-o din plin, caci fiecare nivel in drumul spre varful piramidei i-a oferit mai mult decat ieri. A detinut fraiele puterii pana cand si-a dat demisia din functia de premier. Nu contesta nimeni ca nu ar fi un tip bine echipat intelectual, cu nerv, cu verb si replica, dar ce folos ca ai aceste atribute daca ai ajuns sa privesti de pe trotuar Guvernul pe care l-ai condus? Renuntarea la presedintia PSD, prin aceeasi demisie, te-ar fi facut sa crezi ca are variante de rezeva si ca nu se arunca, orbeste, in gol. S-a demonstrat, insa, ca nu exista nimic serios si de durata.
Demisii de izmeneala
Ponta nu este genul care sa-si faca seppuku, simtindu-se dezonorat pe viata de jocurile din culise. A vazut si a invatat ca partidul aflat la putere, indiferent de orientarea lui, lucreaza pe doua paliere bine puse la punct: oamenii grei, din teritoriu, care aduc voturile si isi impun pionii mai sus, si cei aflati la butoane, in zona banilor. Iar banii se gasesc numai la Guvern, dar el nu este nici colo, nici dincolo. Dupa ce ai vazut cum se fac banii, e greu sa traiesti lasandu-i pe altii sa-i acceseze. Fiecare avertisment trimis lui Liviu Dragnea, voalat sau nu, cu opinii contrare, ironii, certuri sau amenintari cu demisii nu pot fi interpretate decat ca fiind tentative de revenire la putere. Nu neaparat in fruntea partidului, ci prin cei pe care vrea sa-i impuna pe functii cheie in PSD. Chiar daca Dragnea a construit echipa guvernamentala fara niciun om de-al lui Ponta, acesta nu a cedat. A reusit sa o instaleze pe Rovana Plumb la Fonduri Europene, dar nu este de ajuns. Urmatorul trebuie sa fie Orlando Teodorovici, care, sa nu ne mire, ii va pregati un loc caldut, la un moment dat, si iubitei lui, Denise Rifai, moderatoarea de la Realitatea TV. Demisia in alb pe care Ponta o flutura acum este o alta izmeneala. Ultima carte pe care o joaca. O alta amenintare a pitipoancei care vrea sa vada si Malibu, si Caraibe, si mai vrea si un card World Signia. Fara limita.