Ultima declaratie a lui Liviu Dragnea, ca pana la alegeri va fi „viu si liber” nu este deloc surprinzatoare, asa cum lasa sa se inteleaga ziaristii. Daca era sa fie chiar surprinzatoare, ar fi trebuit sa sune in genul „dom’le, maine dimineata ma leaga astia”!
Si nici asa nu ar fi prea limpede de ce trebuie arestat sau condamnat Dragnea. Dosarul „Referendum”, in care a fost condamnat la o pedeapsa de doi ani cu suspendare nu a convins pe nimeni de reala vinovatie a celui in cauza. Dar trebuia sa vada toata lumea ca Justitia Liviei Stanciu functioneaza si este receptiva cand DNA ii face semn cu ochiul. Mai mult, era cheia rezolvarii multor probleme nespuse sau nerecunoscute de catre oficiali. Un Dragnea necondamnat strica toate jocurile politice. Bunaoara, probabil ca PSD nu ar mai fi votat favorabil instalarea tehnocratilor la Palatul Victoria. Aceiasi pe care acum acelasi PSD ii ameninta sau ii injura in termeni diplomatici. Si, nu neaparat ca ar fi devenit prea vocal, dar mai mult ca masura de siguranta, lui Dragnea i s-a mai construit un dosar la fel de ciudat, acuzat fiind de abuz in serviciu. O alta sperietoare cu aceeasi miza: ciocu’ mic!
Alba-neagra cu motiunea
Nu de acum, si nici de ieri, Dragnea s-a lansat intr-un joc periculos. Nu politic! Punct. Se teme, de fapt, de puscarie. Sigur ca este firesc, nimeni nu contesta, dar de dincolo de gard arata ca si cum ar fi dispus sa sacrifice un intreg partid de dragul libertatii lui. Iar PSD incepe sa-si dea seama ca genunchii presedintelui s-au cam inmuiat. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o atitudine pe cat de transanta, pe atat de demna, motiunea de cenzura a esuat intr-un circ la coltul strazii, cu balaoachesi care te momesc cu „asta are, asta n-are, asta este marcatoare”! O alba-neagra politica, in care motiunea mai mult nu era, iar cand era sa iasa nu a mai fost marcatoare. Dragnea, in schimb, a venit cu justificari de toata jena, ca daca Guvernul a inteles unde si de ce a fost criticat, lucrurile s-au imblanzit si nu mai trebuie motiune. Si atunci, de ce tot acest circ?
Opozitie sau ce?
Invitat pe la vreo televiziune, Dragnea tamaiaza fara odihna la imaginea partidului. Cel mai mare, cel mai puternic, o adevarata forta politica, alegeri ca si castigate si tot asa. Nu spune, insa, daca partidul lui este de opozitie sau este la putere. La putere nu pare a fi, din moment ce nu are niciun cuvant de spus. Dragnea zice ca ar fi de opozitie, dar nimic, pana acum, nu a demonstrat acest lucru. Sa fii in opozitie si, in acelasi timp, sa accepti politicile tehnocrate aberante se poate numi oricum, numai opozitie nu. Singurul care are curajul sa deschida gura si sa se ia in piept cu toti guvernantii a ramas Ponta. Dar Ponta, in PSD, a ramas doar un simplu membru. Cu sau fara contributia lui Dragnea. O voce pe care acelasi Dragnea o baga in seama numai cand se afla in fata camerelor de filmat, si asta numai daca reuseste sa-si infranga ironiile. Iar asta nu se mai numeste joc politic. Si nici opozitie.
