Politicienii bruiaza canonizarea lui Andrei Saguna

1. In loc sa faca scolii pt copii , sanatorii sau sa de-a banii la batrani, medicamente , pt ca ne mor copii si batranii in spitale , se da banii la puturosii la domnii preotii , care se fac sfintisorii peste noapte, in fata lui D-zeu suntem totii la fel. Sunt 500 de sfinti , care pana la urma au fost la fel ca noi , oameni cu pacate, dar din pacate politica sponsorizeaza preotii astia trandavi si puturosii cre le e lene sa citeasca un acatist , oamenii isi pierd credinta din cauza lacomiei acestor puturosi impopotonati , fara banii oamenii bisericilor nu ia seama pe cel sarac , urat din partea voastra , sunteti totii la fel FARA CREDINTA !!

2. RUGAM NOI SARACII ROMANIEI SA NE DA-TI NOUA BANII PE CARE II DA-TI LUNA DE LUNA LA PREOTII , RUGAM STATUL ROMAN SA NU MAI SPONSORIZEZE BISERICA , CI SA BAGE BANII IN REFACEREA AGRICULTURII DIN ROMANIA , SA NU SE MAI DE-A SALARII LA PREOTII SA SEDE-A MEDICAMENTE LA BATRANII , PT CA CEL SATUL , NU-L VA CREDE NICIODATA PE CEL FLAMAND, IAR PREOTII SUNT BURDUSITII DE BANI, CASE ,MASINI , IAR LUMEA MOARE DE FOAME . DIRECTIONA-TI TOTII BANII CATRE CEI SARMANII , PT CEI FLAMANZI , PT CEI CARE NU AU. IN ROZBOI SIN IN CRIZA TREBUIE SA NE MOBILIZAM SI SA-I AJUTAM SA SUPRAVETUIASCA PE CEI MAI OROPSITI, BISERICA E UN SAC FARA FUND , DUMNEZEU NU VREA BISERICI , DUMNEZEU VREA IUBIRE SI ALTRUISM, NICI UN BAN SA NU MAI DA-M PREOTILOR SA VEME FAC CEVA DEZINTERESAT SUNT EI CU ADEVARAT PREOTII ? RASPUNSUL IL STIM TOTII…

3. Noi romanii nu ne cunoastem istoria, de aceia sântem manipulati politic si spiritual.

   am gasit asta..despre A. Saguna
   Show Details

   . Iata ce zicea marele istoric Nicolae Iorga in vol. II din “Istoria Romanilor din Ardeal si Ungaria”: “Cugetul lui nu era romanesc, felul cum gandea el era al scoalelor unde invatase. Lumea din care plecase el, nu avea o vatra romanesca in mijlocul casei. De aceea a ramas imperialist si austriac. Si de aceea multe din formulele pe care le-a gasit nu s-au prefacut in realitati binefacatoare pentru neamul a carui Biserica o organizase […] niciodata n-a fost un roman care sa porunceasca mai mult (p. 147) […] este incontestabil ca un anume formalism de origine austriaca, un anume spirit de cancelarie a patruns in lumea romanesca prin Saguna […] Saguna n-a fost om de manastire, el a trecut doar printr-o manastire de lux, cum susnt manastirile ortodoxe din Austro-Unagaria, care au prea putin din spiritul monastic rasaritean, din spiritul acela de izolare ascetica, de indepartare de lume. Apoi a fost functionar de cancelarie in lumea bisericeasca a sarbilor, a stat pe langa mitropolitul din Carlovit, intim al lui (p. 148) […] El a impiedicat alcatuirea in afara de Biserica a unei forte culturale, politice si sociale romanesti. O parte din dusmania care se indreapta catre el in cursul luptelor constitutionale ale romanilor din Ungaria, dupa indeplinirea organizatiei bisericesti, se explica si prim faptul ca elementul laicavea si el oarecari drepturi […] Saguna a fost guvernamental de gradul cel mai inalt. A fost un austriac imperialist si hasburgic si s-a creat de atunci un obicei in acest sens….”
   Ion Rusu Abrudeanu, deputat de Alba relata in 1928 in volumul: Moţii, calvarul unui popor eroic dar nedreptãţit, episodul cu Ecaterina Varga, supranumita si “Doamna motilor”:
   “Iakab Elek, scriitor ungur, autorul scrierii Szabadsagharczunk, o descrie astfel pe Caterina Varga:
   In ziua de 5 Ianuarie 1847 orasul Abrud a avut cinstea sa primeasca cativa oaspeti distinsi si de seama in mijlocul sau. Andrei Saguna, vicarul ortodox al Sibiului, George Pogany, subprefectul judetului Alba inferioara, fara de nici o suita, se aflau intre zidurile orasului minier. Cel dintai lucru al lui Saguna a fost sa invite la sine pe parohul ortodox din Bucium Izbita, numit George Suciu. Vicarul Sibiului a luat dispozitiuni ca parohul sa pregateasca pentru ziua urmatoare masa la dansul, sa invite si cativa fruntasi, caci avea sa le comunice cateva porunci imparatesti, indata dupa serviciul divin. In ziua urmatoare Romanii praznuiau Boboteaza. Biserica din Izbita s-a umplut de popor, gasindu-se de fata si Caterina Varga. Nimeni nu banuia ce are sa se intample. Poporul se comporta fata de vicarul Saguna cu toata cinstea si increderea, tot la fel si fata de parohul local. Saguna a fost insotit la Bucium Izbita de catre George Pogany, subprefectul de judet, si Ioan Sulutiu, director de mine in Abrud. Mai era cu dansii si un functionar dela oficiul minelor. Saguna a oficiat serviciul divin. Dupa terminarea slujbei bisericesti lumea a iesit din biserica. Nu departe dela biserica se afla o sanie trasa de 4 cai, in care oaspetii – afara de Saguna – se si urcasera. Vicarul Saguna a stat de vorba cu poporul dupa iesirea din biserica, indemnandu-l la curaj si tarie in lupta pentru drepturile avute.
   La un moment dat el ofera bratul Caterinei Varga si pleaca cu dansa spre sanie. Populatia i-a urmat dela distanta ca Saguna sa poata vorbi confidential cu “Doamna Muntilor”. De altfel poporul s-a bucurat, vazand pe Caterina Varga invrednicita de atata cinste, mai ales ca erau stiute demersurile luate de autoritati pentru prinderea ei. Sositi la sanie, episcopul a poftit-o sa ia loc, caci era vorba sa fie si dansa la masa la preotul Suciu. Femeia neputand sa banuiasca nimic, s-a urcat in sanie, si caii plecara. La un moment dat, caii urmeaza drumul catre Abrud, iar nu catra locuinta preotului. Poporul isi reculege gandul, observa cursa si se agita. Caterina Varga facea sfortari sa scape, sa sara din sanie. Totul zadarnic! Femeia desperata incepe sa strige: ”Copiii mei, nu ma lasati!” Totul este zadarnic, caii in goana nebuna strabat drumul catra Abrud, apoi catra Zlatna. Buciumanii, calarind pe caluseii lor sprinteni, trec peste dealuri sa-i atina calea. Orice straduinta de scapare era insa esuata, caci Caterina Varga era pierduta pentru totdeauna. A ajuns femeia in temnita din Alba Iulia , apoi in cea din Aiud.
   Poporul la inceput a fost foarte agitat, dar nu trecu mult si s-a linistit.
   Caterina Varga a fost judecata prin sentinta rostita de tribunalul corectional din Alba Iulia la trei luni temnita. Sentinta s-a pronuntat la 14 Decembrie 1850.
   Confirmarea acestei sentinte s-a intamplat la 10 Februarie 1851 de catre tribunalul principal imperial din Sibiu. Procesul locuitorilor, aparat de Caterina Varga, a cazut de sine la 1848 prin proclamarea revolutiei si a principiilor de egalitate si libertate. Poporul nu a putut sa mai vada pe Caterina Varga niciodata. Dupa ce si-a ispasit pedeapsa, se spune ca s-a retras la Kohalm fara sa fi facut nici o declaratie asupra originei sale si a scopurilor cari au calauzit-o in toata activitatea ei din Bucium.
   in data de 21 iulie 2011 Mitropolitul Andrei Saguna a fost trecut in randul sfintilor cu zi de pomenire la 30 noiembrie.

5. Saguna acuzat post-mortem de plagiat de nam si de tara.
   D-le Pr.prof. Mircea Pacurariu. Ati afirmat Andrei Saguna a dat dovada de mare probitate morala; va intreb ? 1)- De mare probitate morala a dat dovada vicarul Andrei Saguna, cand a rapit prin viclesug, din mijlocul motilor din Zarand, pe Ecaterina Varga, capul rascoalei, a predata-o ungurilor, sa o intemniteze la Alba-Iulia?. Pentru aceasta mare probitate morala, pentru unguri, nu pentru romani, guvernul Austro-Ungar, la numit pe Saguna Miropolit la Sibiu, acordindu-i si titlul de Baron. 2)- De mare probitate morala a dat dovada Andrei Saguna, cand, in Duminica 2/14 Mai, 1848, dupa Liturgia oficiata impreuna cu Episcopul Ion Lemeni, greco-catolic, iesind impreuna pe treptele Catedralei din Blaj s-au imbratisat in mijlocul a mii de romanii ortodoxi si greco-catolici, adunati pe Campia Libertatii, Andrei Saguna a marturisit: “sant frate, nu din vreo fatarnicie, ci frati in Cristos, frati romani, care provoaca pe totu romanulu a uita orice neplaceri trecute, si a se privi cu toti de frati precum sant a loru episcopi. (i.c.)
   In toamna anului 1849, la nici un an dupa imbratisare, in regiunea Hategului, Episcopul Andrei Saguna ( din mare probitate morala si fratie in Cristos ), a inceput ofensiva impotriva fratilor lui greco-catolici. Metodele folosite de ortodoxii acelor timpuri organizate de sarbi le arata corespondenta timpului scrisoarea lui Fekete Negrutiu din Cluj ). a)- bataia cu manunchiul de nuele, metoda sarbeasca b)- ordin din Sibiu (A. Saguna, marea probitate morala). cununiile de ortodoxi cu uniti cu preoti ne uniti se vor lucra. 3)-emisari trimisi in sate sa spuna (minta), romanii liberi vor fi numai ortodocsii ca, imparatul vrea sa strice unirea. 4)-Protopopi ortodoxi sa promita preotilor uniti inca un sat daca trec la ortodoxie ( santaj) 5-Protopop ortodox trimite preot ortodox ca, prin violenta, sa i-a in primire biserica unita (barbarie).
   Din prea mare probitate morala, Pr. Prof. Mirecea Pacuraru, Saguna de si a fost trimis de Adunarea din Blaj sa plece direct la Viena, in fruntea unei delegatii de 100 de personae, el a trecut mai intai pe la Cluj unde, ungurii la ales in comisia pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria. Ca ecou al deciziei dietei si a atitudini lui Saguna, protopopul Moise Fulea din Sibiu, in calitate de “interimar prezes” al consistorului ortodox (adept al ortodoxiei sarbesti ca si Saguna, a dat o cerculara semnata de el in 17/29 Iunie 1848, “in care porunceste ca anul 1848, care a vazut doua prznice (!) mari. Unia Ardealului cu Ungaria si stergerea robotelor”, va ramne scrise cu slove de aur in cartea vremurilor. Episcopul Ion Lemeni unit,si el trmis de Adunarea din Blaj, la Dieta Transilvaniei din Cluj, sub amnintarea cu moartea a fost numit in Comisia de la Pesta unde se discuta unirea Transilvaniei cu Ungaria. Saguna de buna voie, Lemeni obligat. Din prea mare “probitate morala”, istoricii nostri ortodoxi, tin adevarul sub obroc. Citat din Revista Perspectiave nr, 37-38 Iulie-Decembrie 1987, Anul X ,“ Metropolia Bisericii Romane Unite proclamata la Blaj, Prelat Octavian Barlea Munchen – Germania,pag.142-143. Numai cunoscand adevarul un neam se poate ridica. Rog pe ziarista Mirela Corlatean de la Cotidianul sa confirme cele scrie mai sus.Sunt ortodox, nu, greco-catolic. Nu, platit de Vatican. Nu, neoprotestant. Sunt adept al adevarului 27 ianuarie 2005 Ioan Marinoiu USA

6. Din istoria Transilvaniei
   ”In 31 Martie 1789 doi greci ortodocsi: Ignatiu Mavrodin si Ioan Constantin, pripasiti inpreuna cu alti greci negustori in Cluj se adresara intr-o petitie scrisa in ungureste, catre consiliul orasului Cluj si cerura sa li se dee voie sa-si cladesca o capeluta (oratorium cum scriu ei), unde sa se poate si ei inchina lui Dumnezeu dupa legea ortodoxa. Sa remarcam bine: este vorba de Greci nu de Romani care scriu in limba magheara in anul 1789. Cu toate acestea raspunsul dat de consiliu orasenesc la cererea lor, dat din sedinta consiliului in 5 August 1790 suna astfel: „ Avand in vedere, ca prin cladirea unei biserici ortodoxe in Cluj s’ar deschide calea larga spre sporirea Valahilor, obisnuiti din fire cu rapirea averii altora ( sa fim drepti cu noi insine, dupa 160 de ani Valahii (ramanii) au furat averea fratilor lor de sange romanilor greco-catolici, consilieri unguri din Cluj la 1790, au avut dreptae ) si cu furtul, si astfel jafurile si tainuirile de hoti s’ar spori in oras si la periferii, nu admitem nici acum si nici in viitor, cladirea vre’unei biserici valahe pe teritotiul orasului” Citat Din Monografia Comunei Feiurdeni, din jud,Clujului” 1939, Tipografia Diceziana Cluj, Str. Regina Maria nr.10 autori,Simion Gogan profesor de istorie, originar din Feiurdeni si Leontin Florian preot greco-catolic in Comuna Feiurdeni.

   Iata ce spune Prof Mihai Ralea despre ortodoxia noastra greco-slavona
   Exista in educatia noastra morala multa comoditate si, multa lasitate si trebuie sa am curajul vorbelor. inpregnati secoli de-a randul, cu mentalitatea Bizantului aceasta floare otravita a decadentei greco-slave (…), In toata istoria noastra nu a existat un erou national care s-ai fi indignat josnicia noastra, care sa fi batut cu pumnul in masa, rascolind si rasturnand aceasta putreda vermida care se intinde ca o boala peste velietatile de curatenie ale neamului acestuia » (i.c.) Adevarul supara. Supara atunci cand nu cunosti adevarul. Cum vedem mai jos, Prof.Mihai Ralea a fost o persoana competenta, stie ce spune, nu este un « nenea numeni in drum, cum desigur se vor gasi multi incopetenti sa-l contrazica, in deosebi profitorii de ciolan, politicieni si ierahi preotime calugari, romani care si-au uitat latinitatea, au devenit romani ortodocsi. ORTODOXITI,
   07 03 2010 Ioan Marinoiu, ortodox, veteran de razboi.
   Mihail Ralea De la Wikipedia, enciclopedia liber(Redirecţionat de la Mihai Ralea)Salt la: Navigare, căutareMihail Ralea – (1896 – 1964), eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stinga, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, director al revistei „Viaţa românească” (din 1933). Mihail Ralea s-a născut în 1896 la moşia familiei sale de la Husi.Ca om de litere a anticipat ideea de opera deschisa (opera aperta) a lui Umberto Eco în lucrarea „Despre critica literara”. A intemeiat o indrazneata „ontologie a obstacolului” pe care a si aplicat-o in cea mai importanta carte a sa – Explicarea omului. Opera savasta cuprinde si: Interpretari (1927), Pagini de memorialistica. Memorialul (1930), Atitudini (1931), Valori (1935), Nord-sud (1945), Explicarea omului(1944-1945), In extremul Occident (1955), Cele doua Frante (1956), Istoria psihologiei (1958, in colab.), Sociologia succesului (1962, in colab.), Introducere in psihologia sociala (1966, in colab).Dupa alungarea regelui Mihai I, care a fost fortat sa abdice în decembrie 1947, în Republica Populară Română, Mihail Ralea a fost numit Ministru plenipotenţiar la Legaţia Română din Washington. Ulterior a fost reprezentant al Romaniei la UNESCO.A sprijinit prin declaraţii şi chiar implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. Din acest motiv şi-a atras adesea critica şi dezaprobarea intelectualilor care nu aveau vederi comuniste, mulţi dintre ei închişi, pe motive evident politice, de noua putere comunistă de la Bucureşti. Spirit umanist, cu preocupări multiple, în domenii foarte diferite, aşa cum ar fi: filosofia (îndeosebi antropologia, teoria valorilor şi a culturii), psihologia, estetica şi istoria literaturii universale, îndeosebi a celei franceze, Mihai Ralea este dificil de încadrat în doar unul din aceste sectoare în care a excelat. A fost unul dintre marii eseişti ai literaturii române.După absolvirea Facultăţii de Drept şi Litere din Iaşi, îşi continuă studiile în Franţa, unde, în 1923, obţine titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste.Întors în ţară, ocupă funcţia de conferenţiar de pedagogie socială din 1923 şi apoi aceea de profesor de psihologie şi estetică la Universitatea din Iaşi. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Univesitatea din Iaşi cunoaşte o nouă dezvoltare.Iaşul avea să-i ofere, aşa cum însuşi mărturisea mai târziu, întâlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întâlnire ce reprezentase cel mai însemnat eveniment intelectual din viaţa sa.Astfel, Mihail Ralea este chemat să preia funcţia de redactor-prim al revistei revistei „Viaţa Românească”, devenind colaboratorul principal al lui Garabet Ibrăileanu. Aici este „şcoala” unde se formează criticul literar Mihai Ralea, cel care a scris pagini remarcabile despre Tudor Arghezi şi Mihail Sadoveanu in volumul sau intitulat Valori, publicat în 1935 .Din 1938 a fost numit profesor de estetică la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti şi titular al catedrei de psihologie la aceeaşi facultate. În activitatea sa profesorală întreprinde o rodnică şi temeinică muncă ştiinţifică şi didactică, formând în jurul său un cerc larg de specialişti.Pentru activitatea sa culturală şi pentru cea ştiinţifica a fost ales membru al Academiei Române şi distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat.
   Cum vedem domnilor, Mihail Ralea este o persoana competenta, nu un “nenea nimeni” cum desigur il veti cataloga

Comments are closed.