Odata luata la puricat privatizarea Petromidiei, procurorii DIICOT au ajuns la concluzia ca Executivele conduse de premierii Mugur Isarescu si Adrian Nastase au actionat in interesul lui Dinu Patriciu, nu in interesul statului.
Dupa cum se stie, anchetatorii verifica atat privatizarea propriu-zisa a rafinariei in cauza, cat si stergerea datoriilor istorice de sute de milioane de dolari pe care Petromidia le avea catre stat inainte de a fi preluata de Dinu Patriciu. ”Guvernul Romaniei si Fondul Proprietatii Statului, in loc sa actioneze in interesul statului roman, in conformitate cu obligatiile constitutionale si legale, au actionat exclusiv in interesul lui Patriciu Dan Costache”, sustin acum procurorii DIICOT. Pe 1 noiembrie 2000 (data la care premier era Mugur Isarescu – n.r.), seful FPS Radu Sarbu anunta public preluarea Petromidiei (cu plata in rate) de catre Dinu Patriciu. In 2003, impins de la spate de Dan Ioan Popescu, premierul Adrian Nastase adopta ordonanta de urgenta prin care datoria de 603 milioane de dolari pe care Petromidia/Rompetrol o avea catre stat era convertita in obligatiuni. Urmarea: statul roman nu a mai vazut niciun ban, in schimb Petromidia a imbogatit lista Forbes cu milionari/miliardari facuti peste noapte.
Tinand cont de datele la care s-au perfectat cele doua operatiuni, privatizarea rafinariei si convertirea datoriei, fostii premieri Mugur Isarescu si Adrian Nastase sunt direct implicati intr-una dintre cele mai mari ”inginerii financiare” post-decembriste. Alertat de mizeriile dezgropate de procurori, actualul ministru al Energiei, Victor Grigorescu, a anuntat ca institutia pe care o conduce a devenit parte civila in dosar.
Unde s-au dus banii de la Petromidia
Bine mulsa de Dinu Patriciu, Petromidia l-a facut om cu stare si pe texanul Phil Stephenson, prietenul lui Patriciu si partenerul lui la privatizarea Rompetrol. Un american pus pe capatuiala care s-a intalnit la mijlocul anilor ’90 cu Dinu Patriciu – sufletul sau pereche est-european. ”Era sange pe strazi (in Romania – n.r.) in acei ani, dar era o oportunitate peste tot, daca aveai stomacul suficient de tare”, povestea Stephenson ziaristilor de la Washington Post, in 2005. Iar Stephenson avea un stomac beton, capabil sa digere cantitati de bani la care neam de neamul lui nu visase. Dovada: dupa preluarea, in 2009, a Rompetrolului de catre kazahii de la KazMunayGas, milioanele ajunse in buzunarele lui Stephenson i-au permis acestuia sa-si cumpere o insula in Caraibe, zona deja indragita de el din perioada in care locuia pe alta insula caraibiana, St. Maarten – des frecventata si de cuplul Dinu si Dana Patriciu, care detinea, de altfel, si o casa acolo. Cum achizitionarea Petit St. Vincent nu i-a topit ”economiile” facute pe spinarea Petromidiei, Phil Stephenson a avut bani si pentru punerea pe picioare a unui resort de lux, destinat ”oamenilor de succes” care isi permit sa plateasca 1.600 de dolari pentru o noapte de cazare. Prin comparatie, o noapte pe malurile Dambovitei, la ”Beciul domnesc”, costa doar cativa lei, respectiv cat hartiile prin care se incuviinteaza arestarea …
