Educatia nemteasca a noului presedinte nu include si capitolul uitare.
Episodul ”Iohannis, premierul majoritatii 322” a ramas viu in memoria presedintelui ales pe 16 noiembrie anul curent. Si nu la categoria amintiri placute, dupa cum recunoaste insusi Klaus Iohannis, in volumul autobiografic proaspat scos pe piata. ”Faptul ca Traian Basescu nu m-a nominalizat in toamna lui 2009 nu m-a surprins, dar m-a deranjat. Stiu si de ce a facut-o: din ratiuni politice, care nu au tinut de mine, ci de ceea ce a vrut el sa se intample in alegeri. Evident, a vrut un guvern al lui, care sa organizeze alegerile si nu un guvern de-al Opozitiei. Nu a incalcat Constitutia, dar cred ca s-a situat in afara perceptiei general valabile in Europa”, scrie Iohannis in cartea intitulata ”Pas cu pas”. Odata clarificata pozitia sa fata de Basescu, Iohannis a facut un pas si catre Crin Antonescu. ”Crin Antonescu s-a pus singur intr-o situatie delicata atunci cand a spus ca demisioneaza de la sefia PNL daca partidul nu obtine 20% la alegerile europarlamentare din mai 2014. In locul lui, eu nu as fi facut acea afirmatie, ca, daca PNL nu obtine un scor de 20%, demisioneaza. Ba chiar dupa ce a facut acea afirmatie, mai voalata, intr-o emisiune televizata, l-am rugat insistent sa n-o repete. A tot repetat-o si atunci n-a mai avut ce face”, povesteste Iohannis cum a ajuns predecesorul sau, peste noapte, simplu membru de partid. Iohannis ii da insa Cezarului ce este al lui, confirmand public ca fostul lider PNL este cel care l-a propulsat in politica de nivel inalt. “Crin Antonescu m-a sunat (an 2009 – n.r.) si m-a intrebat daca poate sa-mi faca o vizita. Am acceptat, a venit si mi-a spus ca vrea sa incerce o schimbare la nivel de guvern, ca vrea sa candideze si m-a intrebat daca sunt dispus sa intru intr-o ecuatie — neprecizata, nedefinita — impreuna cu el. Am spus <<da>>. Aranjamentul mi s-a parut bun si urmatorul pas a fost ca m-a propus prim-ministru”. n (S.B.)
Basescu, regretul de pe urma
Traian Basescu saluta ”accelerarea” proceselor parlamentare necesare respingerii proiectul referitor la amnistie si avizarii aprobarilor cerute de DNA in vederea anchetarii si/sau arestarii unor alesi, dar si regreta ca nu a fost el acela care sa-i determine pe parlamentari sa lase Justitia sa-si vada netulburata de treaba. ”Este un regret al meu ca n-am reusit sa ii conving in cei 10 ani de mandat cat de important este sa nu blocheze Justitia. Sper sa fie consecventi si sa nu creeze impresia ca a fost doar o intamplare si ca au inteles faptul ca parlamentarii nu se afla deasupra legii”.
