Este al doilea guvern născocit de imaginația săracă a lui Iohannis, dar pus în scenă de aventurierul politic Orban. Primul, cel al lui Cioloș, zis și „Guvernul zero”, a reușit ca în numai un an să ne tragă înapoi cât în zece. Atâta doar că lui Cioloș i-a luat cam jumătate de an să facă dovada incompetenței, timp în care lui Orban nu i-au trebuit decât două luni pentru a-și demonstra inutilitatea în treburile țării. În felul acesta, are toate șansele ca după încă două să-și rupă gâtul cu propria mână, fie că face parte sau nu din planul prin care să se ajungă la alegeri anticipate. Până atunci, însă, Orban trebuie să probeze și să convingă că guvernarea anterioară a fost dezastruoasă și trebuia înlocuită.
Cine a avut timp și nervi să urmărească evoluția lucrurilor, a constatat că Guvernul Orban a ajuns la putere fără să aibă o minimă pregătire, fără să dispună de oameni cu experiență și fără să aibă un plan concret de guvernare. Cel de care liberalii fac atâta tam-tam este doar o înșiruire de generalități, probabil copiate pe sărite din vreo carte de bucate cu rețete neomologate.
Săraci în idei, lași și cârcotași
Guvernarea PSD este nocivă, spunea Iohannis. Guvernul Vioricăi Dăncilă trebuie să plece acasă, completa Orban. Orice zi cu Viorica Dăncilă la putere este o pierdere pentru România, strigau la unison cei doi liberali. Unul de conjunctură, iar celălalt din greșeală. Ei bine, social-democrații s-au retras. Orban , Cîțu și alți câțiva pricepuți au început să țipe că în urma acestora au rămas găuri incredibile în finanțele țării. Că nu au reușit să demonstreze asta este altă poveste. Au fost doar vocalizele unei guvernări care îi depășește, nimic altceva. Doar pe Marte colț cu Poarta Raiului nu s-au dus să se văicărească.
Acum, însă, nu mai au cui să se plângă că sunt săraci în idei, lași și cârcotași. Au ajuns să se contrazică între ei, să-și renege spusele și să-și spargă dinții mușcând din guvernare. Ceea ce inițial au crezut că e un cașcaval moale, se dovedește a fi un bolovan care le împrăștie dantura politică pe caldarâmul prostiei.
Și-au pus singuri piedică
Scandalul zilei a pornit de la dublarea alocațiilor pentru copii. Nu era mai mult decât ceea ce solicitaseră ei pe vremea când erau în opoziție. Atunci, social-democrații au rezolvat-o, dar acum le-au cerut lor același lucru. Și brusc Orban a sărit de guvernare în sus, pretinzând că efortul financiar ar fi mult prea mare. S-ar duce la 18 miliarde de lei, adăugând reducerea TVA de la 19 la 16 la sută și a TVA pentru produse alimentare de la 9 la 5 la sută.
Cine depusese proiectul de lege în Parlament, cred că prin februarie anul acesta, pentru reducerea TVA? Liberalii, evident. Atunci nu mai era efort financiar? Inițiativa pe care o băgaseră ca pe-o suliță în coasta guvernării anterioare acum nu mai este bună? Când ajungi să votezi împotriva propriului proiect nu mai este vorba de înțelegerea greșită a acestuia, ci de prostie fără margini, de mârlănie politică și de transformarea guvernării într-o mahala fără precedent. Or asta demonstrează din plin puținătatea ideilor și imposibilitatea de a pătrunde în propriul rol. O fi și rea voință din partea lor, nu zic nu, dar așa arată un guvern care e condus telefonic de un președinte la fel de izbutit.
Scandal pe pomana din Justiție
Cea de-a treia bombă care le-a explodat în față a fost retragerea pensiilor speciale pentru magistrați. Circul iscat a pus în lumină adevărata față a liberalilor, care cereau retrimiterea proiectului la comisia juridică. Au pierdut la mustață, cu un vot diferență, așa că rămăsese să intre la vot. Jale pe vale și pe sub robe, căci magistrații au simțit cum le fuge pământul de sub picioare. Am auzit cea mai grețoasă afirmație, făcută în Consiliul Superior al Magistraturii de o doamnă al cărei nume mă bucur că nu l-am reținut. „Dacă se va proceda la retragerea pensiei speciale a magistraților, Justiției îi va fi afectată grav independeța financiară!” Aha! Dar angajații din comerț și nu numai ei, care stau opt-zece ore în picioare, nu s-ar simți și ei atacați la independența financiară fără o pensie specială? Grefierele și-au săltat rapid materia de pe scaun și au trecut la proteste. De ce, din moment ce muncesc stând pe scaun? Am văzut doamne simandicoase și nemulțumite, în fața tribunalelor, cu afișe în mâni pe care era scris că „Fără grefieri nu există Justiție”. Frumos! Denotă condiția umană. Dar mă gândesc și că fără ciobani nu există brânză, așa că ar merita măcar sporuri de urs, de lup, de numărat căcărezele scăpate în hârdău și de stat juma’ de an fără muiere lângă ei, dacă nu chiar o pensie specială. Cu salarii indecent de mari, cu pensii care adesea depășesc salariile, cu o mulțime de avantaje privind cazarea, transportul și sănătatea, magistrații rămân foarte sensibili financiar. De ce? Pentru că banii nu au decât două unități de măsură: deloc sau niciodată îndeajuns. Iar cei care țipă că sunt puțini sunt cei care au cel mai mult. Pomana asta financiară cu care magistrații au fost omeniți de guvernări anterioare, din motive ușor de intuit, va da naștere la multe scandaluri. Nu degeaba scriam, nu cu mult timp în urmă, că „Justiția va îngropa PNL”.