Precum La Maja Desnuda ce-și dezgolea nurii, a celebrului Francisco Goya, așa și Ioana Ginghină, starleta sexy din Playboy, noua achiziție a liberalilor. Transparență totală, nu? Măcar la Ginghină mai ai la ce holba ochii, că doar n-o să te uiți la freza lui Orban, pe care, la fiecare apariție, își scapă borcanul cu gel sau în gura lui Rareș Bogdan, clovnul ajuns europarlamentar. Nu este o jignire că îi spun clovn, ar fi fost jignire să scriu despre el că-și face freza. Ca o Ginghină fără lenjerie, așa și PNL și-a arătat dedesubturile, la Consiliul Național. Unele peste care, mai bine, își trăgea niște chiloți cu mânecuțe, să nu se vadă prea mult.
Mai tot ce s-a spus la adunarea liberalilor poate fi catalogat și ca pornografie politică. Atâtea porcării fără avertizarea că pot afecta emoțional numai din gura lor se puteau auzi. A fost ca o șezătoare în care bărbații, ca să fie mai convingători în inepțiile lor, mai luau o dușcă și zbierau la poporul care, în lipsă de preocupări casnice, căscau gura la ei ca la Alina Plugaru.
Congres fără temă
Ludovic Orban, măcinat de un onirism desuet, a început prin a-și face cunoscute fantasmele din timpul nopții. Visează la direcția bună în care liberalii conduc România, la posibilitatea ca fiecare român să se realizeze în țara lui. Paranteză. Ce fel de realizare? Cea a unui câștig la limita pragului de subzistență, cea a unui trai sub spectrul pensiilor blocate și răsucite în așa fel încât liberalii să nu mai scoată un ban, iar lumea să se bucure? Cea a unui mod de viață bazat mai degrabă pe lipsuri?
Am încheiat paranteza. Ludovic Orban n-a realizat că românii sunt sătui de vorbe și de promisiuni și vor să vadă faptele pe care le-a folosit drept pilde în campanie. După cum, în egală măsură, a uitat că nu mai este în campanie electorală ca să-și continue atacurile la adresa social-democraților. România a fost ținută captivă de baroneții și baronii roșii, tuna liderul liberal de la tribună. Despre faptul că acum este luată ostatică de ciuma galbenă, nicio vorbă. Și atunci, care a fost transparența discursului său? Minciunile s-au ținut lanț. Ne împrumutăm pentru a face investiții, nu pentru a plăti salariile umflate cu pompa de către PSD, răcnea jalnic personajul desprins din opera lui Caragiale. Dincolo de chiloțeii pe care liberalii și i-au dat jos pentru a ne arăta transparența politicii lor, nu se vede, însă, nicio investiție. Nu ne e frică de nimeni, nu mi-e frică de social-democrați, vocaliza Ludovic prin zbierăte. Asta să fi fost tema Congresului?
O comedie bulevardieră
Rareș Bogdan, goarna spartă și ruginită a președintelui Iohannis, s-a lansat și el în laude căcăcioase. A lăudat partidul, l-a lăudat pe Orban și, normal, s-a glorificat pe sine. Numirea Codruței Kovesi în funcția de șef al Parchetului European i se datorează, lui și europarlamentarilor liberali. Și președintelui Iohannis, pe care l-a lăsat mai la urmă. Numirea Adinei Vălean în funcția de comisar european, la fel. România știa că acestea au fost promovate pe criterii de competență, cel puțin așa se spunea, dar acum, Rareș Bogdan a dezvăluit, intenționat sau nu, că au fost doar jocuri politice.
Transparența lui a arătat ca un Winnetou de provincie care, din greșeală, înfinge cuțitul în decorul cu un urs desenat, iar mulțimea îi aclamă curajul. Și, ca să vadă partidul cât îl iubește el pe premierul lui Iohannis, i-a îndemnat pe toți să se roage pentru sănătatea lui Orban. Foarte frumos, aș zice, dar nu mi se pare necesar un Congres pentru a pune în scenă o comedie bulevardieră, zgomotoasă și ridicolă.
Ioana, fii transparentă!
Florin Roman, liderul deputaților liberali din Parlament, a prestat de toți banii pe care partidul i-ar fi putut obține dacă rupea bilete la intrare. Nu pot să îmi dau seama ce a vrut să scoată în evidență, dar domnul acesta are un talent inconfundabil de a vorbi pe lângă subiect și pe lângă limba română.
„Mulţumesc celor care nu sunt, poate, cei mai iubiţi, dar care au fost stâncă unită şi urmare a solidarităţii lor s-au întâmplat multe.” Aplauze! Aia cu „stânca unită” a făcut mai mult decât dacă Ioana Ginghină poza goală lângă steagul partidului, cu săgeata albastră îndreptată spre… spre… da, spre! Spre liberalism vreau să spun. Ca urmare a solidarității, ca să reiau, s-au întâmplat multe: un ministru a dat vina pe constructor că i-a pus, din greșeală, o grindă în plus la casă și de aia nu a mai plătit impozitele sau taxele niște decenii, un alt ministru a concediat o liftieră care nu îi era subordonată, încă un ministru face șpagat între declarații, de la București și până la Sibiu unde, medic fiind, operează gratis, dar pe bani. Gratis și pe bani? Da, transparența liberală e suverană, oamenii spun adevărul, numai noi suntem suficient de proști încât să nu înțelegem. Și tot unitatea, claxonează Florin Roman, a făcut ca Vorica Dăncilă să fie trimisă acasă pentru a-și urma cariera de gospodină. Nu trădarea, după cum s-a văzut la televizor, ci unitatea. Abia acum am înțeles rostul Congresului Național. Un singur lucru nu mi-e foarte limpede. Ioana Ginghină pozează și pe stâncă?