Recomandările MCV nu sunt obligatorii, declară președintele. Asta după ce erau obligatorii și, dacă nu le respectam, jar mâncam. După câteva zile, au redevenit obligatorii pentru că primarul de la Cotroceni ori nu pricepe mare lucru din ceea ce se întâmplă în jurul lui, ori nu înțelege ceea ce singur spune. Explicațiile lui privind Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție nu lămuresc nimic, președintele vorbind despre numirea șefilor de Parchete și despre transparența acestui proces. Adică altceva. Ministrul Justiției zice că Secția nu ar trebui desființată, ci doar remodelată, deși nimeni nu știe cum, nimeni nu înțelege la ce se referă. Ludovic Orban o vrea desființată pentru că așa a zis Iohannis în campanie. Până la urmă cum rămâne? O desființăm prin remodelare sau o remodelăm până la desființare? E același drac, desigur, dar de ce să nu folosim logica Marelui Cârmaci?
De ce ar trebui lichidată SIIJ? Dacă acolo s-ar afla în lucru un dosar privind-o pe judecătoarea care a aprobat transferarea în patrimoniul FDGR a sute de imobile din Sibiu, pe vremea când Iohannis era și președinte al Forumului și primar, înțeleg că acesta ar putea avea frisoane. Dacă cercetarea Codruței Kovesi s-ar solda cu un rechizitoriu curajos, ceea ce ar afecta serios imaginea ei și ar pune sub semnul ridicolului intervențiile președintelui pe la Înalta Poartă Europeană, poate că ar fi explicabilă atitudinea războinică a Cârmaciului încă neomologat.
O fi frumos, dar nu european
Marea problemă a Secției nu este atât existența ei, cât faptul că nu se știe cu exactitate cui să i se subordoneze. Aici, opiniile sunt împărțite. Unii susțin că trebuie să fie subjugată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, alții spun că ar trebui să fie un organism independent. La Parchet nu ar avea ce căuta, Procurorul General fiind numit de președinte, deci politic. Klaus Iohannis declară însă că el nu face politică. Ce drăguț! Dacă nu face politică, atunci de ce este măcinat mereu de ideea de a schimba Constituția, căci rolul de președinte decorativ nu este ceea ce el așteaptă în noul mandat? El vrea să fie activ, să se implice – a se citi să se amestece – în viața politică, a spus-o cu gura lui. Apoi, cel puțin la numire, Procurorul General pupă ghiulul de la Cotroceni, nu al opoziției. SIIJ ar putea fi independentă, dar asta nu convine actualei puteri, cu Iohannis în frunte. Cum să scapi magistrații din mână? Un guvern și un președinte cu magistrați care le alunecă printre degete se cheamă că nu există. Vrei să înfunzi un politician care te incomodează, cum să o faci dacă nu ai un procuror care să-l lucreze pe modelul anticorupției de până acum? Și apoi, nici să lase SIIJ să se scalde în prea multă independență nu e bine. Dacă într-o bună zi procurorii de aici dau iama în putere? O fi frumos, dar nu e european. Iar dacă nu e european, pe Iohannis nici că-l interesează.
Gălăgioșii ies la atac
În toată bâjbâiala asta, PNL a încasat-o. Proiectul depus la Parlament pentru desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție a căzut la vot. Senatul nu a fost de acord. Și unde mai pui că e și for hotărâtor. Altfel spus, haide pa! Reacția lui Ludovic Orban nu a întârziat să apară. I-a acuzat pe senatori că nu respectă opiniile magistraților care susțin desființarea SIIJ. Este doar o mică mostră de impostură. Orban și marea masă a aliaților lui nu au aflat că în România, conform Constituției pe care altminteri toți au jurat, legile sunt făcute de Parlament, nu de magistrați, acestora revenindu-le doar rolul de a le aplica. Povestea e veche, nu-i de acum, e din vremea lui Tudorel Toader, care atrăgea atenția că magistrații își depășesc nepermis atribuțiile. Nu toți, ci în mod special grupările de procurori care și-au înființat tot felul de ONG-uri și asociații care mângâie justiția pe freză, când, de fapt, urmăresc doar dresarea acesteia. Dacă arunci o privire peste gălăgioșii ăștia, constați că sunt aceiași care protestau pe treptele tribunalelor, mergeau cu pâra la Bruxelles și Strasbourg, compuneau petiții de susținere a Codruței Kovesi sau îi cereau fostului ministru Tudorel Toader demisia.
A naibii treabă!
Așadar, manevra pe care Cătălin Predoiu & Company au mizat a căzut. Nu e nimic, liberalii au resurse să continue scandalul. Urmează varianta de avarie, respectiv trecerea legii prin Ordonanță de urgență. Că la referendumul pe justiție votanții lor au stabilit ca guvernul să nu mai emită asemenea ordonanțe nu mai contează. Dacă liberalii vor, se aranjează treaba. Mai iese Iohannis o dată la „Cucul de la 18”, ca pe vremea lui Băsescu, mai cere oamenilor să înțeleagă și se rezolvă. Un lucru rămâne însă neclar. Ordonanță de urgență? De unde atâta urgență? În ce constă? A luat țara foc sau guvernul liberal suportă tot mai greu să râdă țara de el la cât de nepriceput este? Sau imboldul vine de la Cotroceni, căci Marele Cârmaci nu mai poate dormi din cauza orgoliului neostoit? A naibii treabă! Nu asta cu SIIJ, ci asta cu orgoliul.