AcasăNewsPlaneta Marte este locuita in prezent?

Planeta Marte este locuita in prezent?

planeta-marte-viata-exista-locuit

Americanul David Martines a descoperit accidental, jucandu-se cu Google Earth, o structura modulara pe Marte, pe care o apreciaza a fi o statie bio, in care “cineva locuieste sau a locuit”. E posibil sa fie “popasul” zeilor sumerieni sau poate o “antena” la suprafata a “martienilor” actuali.

planeta-marte-viata-exista-locuitPrimul esantion de sol martian colectat de sonda americana Phoenix a demonstrat ca Planeta Rosie este propice vietii. „Nu exista nimic in sol care sa impiedice existenta vietii, acesta fiind lipsit de toxicitate”, a declarat Samuel Kounaves, responsabil al sistemului Thermal and Evolved Gas Analyzer (TEGA), construit de Universitatea din Arizona si Universitatea din Texas, cu care s-a efectuat analiza. In viitor, cand Terra nu va mai putea sustine viata, omenirea isi va gasi refugiul pe Planeta Rosie. Dat fiind nutrientii minerali continuti de solul martian, viata a fost posibila si in trecut si va fi posibila si in viitor, dupa cum a subliniat Samuel Kounaves. Solul contine magneziu, potasiu, sodiu si clorura de sodiu. Aciditatea solului este mai ridicata, prezentand un pH de 8 – 9, dar nu intr-atat incat sa afecteze gradinaritul.

sparanghel„Solul de pe Marte este tipul care se gaseste pe ogorul dumneavoastra si in care puteti planta sparanghel fara probleme”, a sustinut Kounaves intr-o conferinta de presa. Asta este chiar o veste buna, mai ales de cand studiile au demonstrat ca sparanghelul scade colesterolul pana la limitele normale! Deci, viitorii colonisti martieni vor duce o viata sanatoasa. Mai mult decat atat, rezultatele preliminarii ale analizei solului martian demonstreaza ca apa in stare lichida a fost prezenta pe solul martian la un anumit moment in istoria sa si este in prezent sub scoarta martiana. De altfel, era un lucru banuit dintotdeauna si stiut cu certitudine de cand Phoenix a excavat, la 15 iunie, un sant in solul arctic de pe Marte. Opt bucatele dintr-un material stralucitor au fost identificate de catre cercetatorii de la NASA ca fiind gheata, cand au observat, patru zile mai tarziu, ca fragmentele s-au evaporat. “Bucatile de material au disparut complet pe parcursul a catorva zile, dovada perfecta ca este vorba de gheata. Initial, unii au crezut ca putea fi sare, insa aceasta nu ar fi trecut prin procesul de sublimare”, a declarat dr. Peter H. Smith de la Universitatea din Arizona, coordonatorul-sef al misiunii. Teoria este sustinuta si de o alta sapatura, in care bratul robotizat al sondei Phoenix s-a ciocnit de o suprafata dura, crezuta a fi un strat de gheata, care nu a putut fi strapunsa nici dupa trei incercari. Noul sant a fost numit sugestiv “Alba ca Zapada 2”, iar suprafata dura pe care o adaposteste se afla la acelasi nivel, sub solul martian, cu fragmentele albe gasite anterior. Cercetatorii NASA planuiesc acum sa strapunga aceasta suprafata cu un burghiu aflat in dotarea sondei, pentru a obtine cateva mostre. In 2002, masuratorile realizate de sonda Odyssey au sugerat ca solul din regiunea arctica martiana ascunde, la doar cativa centimetri dedesubt, cantitati masive de apa in stare solida.

Pesterile din ”Arsia Mons”

Clima martiana este in prezent prea rece pentru a permite prezenta apei in forma lichida, insa, in trecut, daca axa planetei s-ar fi inclinat ocazional, regiunile polare ar fi putut inregistra temperaturi de peste zero grade Celsius. Vantul solar interactioneaza direct cu ionosfera martiana, din care cauza atmosfera este mai rarefiata decat ar fi in mod normal. Presiunea atmosferica la suprafata are o valoare foarte scazuta, comparativ cu cea a Pamantului. Compozitia atmosferei este de 95% dioxid de carbon, 3% nitrogen, 1,6% argon, continand urme de oxigen si apa. Viata la suprafata planetei ar fi posibila doar in conditii amenajate, iar ingredientul esential este apa. Oamenii de stiinta cred ca zona in care se afla acum sonda Phoenix ar fi putut fi, candva, un mediu capabil sa sustina forme de viata, iar acestea ar fi putut sa-si continue existenta daca s-ar fi adapostit in subsol atunci cand planeta si-a pierdut magnetosfera. Este posibil sa se fi intamplat asa. Scanerele de pe Mars Odyssey au descoperit un complex de sapte pesteri, ale caror intrari au fost fotografiate in detaliu. Ele se afla in zona vulcanica ”Arsia Mons” si ar putea fi,  conform specialistilor de la NASA, singurele adaposturi naturale care ar putea proteja dezvoltarea unor forme de viata primitive si ar putea adaposti apa in forma lichida. Cu deschizaturi verticale, avand adancimi de la 80 de metri la 130 de metri, cele sapte pesteri  sunt ferite de particulele de energie care bombardeaza suprafata planetei, de radiatiile ultraviolete, variatiile bruste de temperatura de la 20 °C la –140 °C, pastrand conditii constante pentru un habitat subteran. Marte are cele mai puternice furtuni de nisip din sistemul solar, care se starnesc, cu predilectie, cand planeta este in pozitia cea mai apropiata de Soare, crescand temperatura la sol.

Cei mai inalti munti din sistemul solar

munti-marte-inalti-galaxieExistenta metanului indica faptul ca pe planeta a existat si exista o sursa de viata bazata pe carbon. Sursa generatoare de metan ar putea fi, conform cercetatorilor de la NASA, microorganisme, ca metanogenele. Cert este ca povestile cu martieni care au existat intotdeauna in folclorul popoarelor pot avea un sambure de adevar. Oamenii de stiinta sunt increzatori ca vor afla trecutul Planetei Rosii studiind particulele de gheata. Daca gheata contine impuritati, acest lucru poate oferi informatii despre trecutul climatic. Marte s-a format, ca si Pamantul, in urma cu 4,6 miliarde de ani. Este posibil ca ea sa fi trecut si printr-o perioada umeda, propice unei vieti diversificate la nivelul solului. Alti doi roboti americani, Opportunity si Spirit, care  exploreaza suprafata lui Marte la ecuator, au descoperit indicii ale prezentei apei in trecutul planetei. Marte are anotimpuri care se aseamana celor de pe Pamant, insa sunt de doua ori mai lungi, iar distanta mai mare fata de Soare face ca anul martian sa fie de aproape doua ori mai mare ca al planetei noastre, iar ziua martiana dureaza cu o jumatate de ora mai mult decat ziua terestra. In lunile de iarna, cand polii sunt permanent in umbra, suprafata ingheata, iar 25-30% din intreaga atmosfera se condenseaza in bucati groase de gheata din CO2. Totusi, geografia planetei arata ca a avut o activitate tectonica, vulcanica, iar oceanele acopereau o marte parte din planeta, polii fiind acoperiti cu gheata, ca Terra. In 1840, dupa 10 ani de studiu, Mädler desena prima harta a planetei. Un crater mic, numit ”Airy-0”, localizat in ”Sinus Meridiani” a reprezentat punctul prin care trece meridianul de 0.0° longitudine. Suprafata planetei prezinta campii plane, acoperite cu praf si nisip bogat in oxid de fier rosiatic, considerate “continente”, carora li s-au dat nume ca ”Arabia Terra” sau ”Amazonis Planitia”. Sesurile”, considerate “mari”, poarta denumiri ca ”Mare Erythraeum”, ”Mare Sirenum” si ”Aurorae Sinus”. Scutul vulcanic este format din mai multi vulcani, dintre care „Olympus Mons” (Muntele Olimpus), este cel mai inalt munte cunoscut din sistemul solar. Are 25 km inaltime si o baza de 600 km in diametru. In aceeasi regiune, se afla alti trei vulcani, ”Arsia Mons” (17 km inaltime), ”Pavonis Mons” (14 km inaltime) si ”Ascraeus Mons” (18 km inaltime), si cel mai mare canion, „Valles Marineris”, lung de 4000 km si adanc de 7 km. Pe Marte sunt si numeroase cratere de impact. Cel mai mare crater de pe Marte este ”Hellas Planitia”, care are 2000 km in diametru si 6 km adancime.

Sfinxul si piramidele din Cydonia

Sfinx-NASAConform studiilor cu tehnologie ultramoderna, la ”fata locului”, s-a aflat ca infatisarea rosiatica a planetei se datoreaza oxidului de fier de la suprafata. Este uimitor cum, inca din antichitate, astrologii stiau ca Marte era asociata cu fierul, guvernand sistemul sanguin. In plus, astrologii considerau ca Planeta Rosie patroneaza capul si fata (!!). Sa fi stiut astrologii de fata Sfinxului de pe Marte, fotografiat de sonda Viking in 1976? De ce nu, din moment ce din mitologia antica ne parvin povestiri despre o civilizatie misterioasa, venita de pe alta planeta, Nibiru, care construise pe Marte un avanpost. Survoland sectorul ”Cydonia”, o intinsa suprafata plana din emisfera nordica, sonda  Viking a fotografiat o fata umana, foarte bine conturata, ce parea sa scruteze spatiul, avand o lacrima pe obrazul stang. Conturul oval avea doi ochi, nas, gura, barbie, frunte si un par care incadra fata, ca in picturile egiptene. Cercetatorii de la NASA au negat existenta unui asemenea chip, spunand ca era vorba de un joc de lumini si umbre, aparatura fotografica de pe sonda spatiala nefiind foarte performanta. Imaginile surprinse in 1998 de Mars Global Surveyor, sub o lumina diferita si cu o rezolutie mult mai buna, aratau un Sfinx care isi pierdea conturul precis, desi, prelucrate cu profesionism, chipul aducea mult mai bine cu Sfinxul egiptean. Insa fotografiile publicate de NASA ilustrau doar o masa amorfa, un munte cu niste ”cratere” foarte ciudate ca pozitionare. Specialistii NASA sunt zgarciti cu explicatiile despre Cydonia, de aceea pare bizar ca s-a nascut un folclor fabulos legat de aceasta regiune. Nu departe de ”fata care plange”, transmitand parca un mesaj disperat catre alte vietuitoare ale galaxiei, Viking a fotografiat o alta forma de relief ciudata, o piramida, care poarta numele ”D&M”, dupa numele celor care au pus-o in evidenta, DiPietro si Molenaar. Acestia au concluzionat, in urma analizarii fotografiilor, ca nu era o piramida obisnuita, ci una cu cinci fete, prea perfecta ca sa fie rodul eroziunilor vantului turbat de pe Marte. Nebunia de-abia acum incepea.  Foarte aproape de piramida, DiPietro si Molenaar au „descoperit” si ruinele unui oras, dar si pe cele ale unei fortarete. Cydonia se parea ca fusese in ”antichitatea” Planetei Rosii un oras de campie foarte activ. Cea mai mare ciudatenie e faptul ca intregul complex este pozitionat dupa aceleasi cordonate ca si cel de la Gizeh.

Popasul pe Marte in „Calea lui Enlil”

tabela-sumerianMitologia sumeriana, prima marturie scrisa din istoria omenirii, incepe cu  intamplari de pe alta planeta, Nibiru, a zecea din sistemul nostru solar, de unde ”zeii” au coborat pe Pamant. In drumul lor spatial, Pamantul era considerat a saptea planeta, SU.GI. Ei au lasat coordonatele numerice ale ”caii lui Enlil” pe un astrolab gasit in ruinele bibliotecii de la Ninive (vezi foto) si aflata acum la Muzeul Britanic din Londra. Astrolabul indica si ”primul popas” al calatoriei spatiale dintre Nibiru si Terra, pe planeta  Marte (indicata de steaua cu sase colturi, fiind considerata a sasea planeta spre Terra). Sumerienii o numeau planeta APIN, care, prin traducerea semnelor pictografice, inseamna ”acolo unde se stabileste calea cea buna”. Calea lui Enlil, ”Stapanul Comenzii”, printre planete este descrisa pe planisfera in opt segmente, care contin instructiuni clare de zbor. Detalii despre traseul printre planete sunt continute de chiar denumirea lor: Pluto – ”Paznicul lui SU”, unde Su indica portiunea de spatiu care cuprinde cele 7 planete importante, Pluto fiind prima pe ”calea” zeilor, Neptun -”Cea cu vegetatie mlastinoasa” (!!), Uranus – ”Planeta care este dubla”, parand a fi sora geamana a planetei Neptun, care era descrisa ca ”planeta stralucitoare a vietii verzi”. Dincolo de Uranus, gigantica planeta Saturn, cu un camp gravitational urias, era numita ”Marele Ucigas”,  pentru ca, asa cum descrie un alt text, ”din cauza furtunilor sale inselatoare, Zburatorul Suprem s-a zdrobit de ea si toti si-au gasit moartea”.  Urma Jupiter, BARBARU, ”stralucitoarea”, ”calauza cea buna din ceruri”, dupa care urma ”bratara” de asteroizi care ”desparte apele cerului de sus de apele cerului de jos”. In sfarsit, Marte, ”lumina de la poarta apelor”, ”Primul Popas”, ”unde se stabileste calea cea buna” spre Su.Gi, a saptea planeta, Terra. Unii istorici spun ca aceste ”metafore si epitete” tin de cosmogonia sumeriana, dar specialisti in aeronautica sunt de parere ca este vorba de un zbor spatial, mai ales datorita coordonatelor numerice, nedescifrate inca, deoarece nu se stiu unitatile de masura folosite de ”zeii” sumerieni.

sumerian-placuta-marteO placuta de lut, cu o vechime de 4.500 de ani, care acum poate fi gasita intr-un muzeu din St. Petersburg, Rusia, descrie legatura dintre Pamant si statia de pe Marte. Zeul Enlil (indicat de semiluna, simbolul sau), aflat pe Pamant (indicat de cele sapte cercuri) se afla intr-o legatura de comunicatie cu un personaj de pe Marte (indicata de steaua cu sase colturi), personaj al carui costum il arata un zeu al adancurilor. Posibil ca si pe vremea zeilor sumerieni planeta Marte sa fi avut ocean sub scoarta martiana si acolo sa fi fost statia ”zeilor”. Intre cei doi se afla un desen stilizat care seamana cu un satelit, iar la mijloc ceva ce seamana cu o statie orbitala, dotata cu panouri solare si antene.

Urmasii lui Enlil si Enki

Conform descifrarii textelor sumeriene de catre istoricul si arheologul Zacharia Sitchin, planeta Nibiru,de unde venisera zeii sumerieni, reprezentata de o cruce cu raze, face parte tot din sistemul nostru solar, dar are o orbita eliptica foarte alungita si ii trebuie 3600 de ani pamantesti sa faca o rotatie completa in jurul Soarelui, iar atunci cand se apropie de Terra, starneste multe cataclisme. Scrierile sumeriene ii numeste pe cei sositi de pe Nibiru ”anunnaki”, care se traduce literalmente prin „acei care au venit din cer pe pamant”. Dat fiind ritmul biologic al planetei lor, aveau o viata foarte lunga si pareau nemuritori pentru pamanteni, de aceea i-au si crezut zei, desi textele sumeriene aratau exact cine erau si de unde venisera. Si mai ales de ce! Sa caute aur, pentru ca atmosfera planetei lor se deteriorase – ceea ce se pare ca s-a intamplat si cu Marte –  si o puteau reface prin pulbere de aur. Enki, fratele lui Enlil, si sora lor, Ninharsag, au amestecat ADN-ul primatelor gasite pe Pamant cu ADN-ul lor,creand astfel omul, lucrare povestita in multe epopei care arata cate greseli genetice si cate experiente au facut pana au obtinut oameni ”dupa chipul si asemanarea” anunakilor, ”inalti, cu piele alba, blonzi”. Numarul anunnakilor pare a fi fost 900: 600 veniti pe Pamant in grupuri de cate 50, in ”semuri”, aparate de zbor, alti 300, numiti, dupa functia lor, ”igigi”, ”cei care vad si se rotesc in jurul Terrei”, probabil aflati pe statii orbitale. Mai tarziu,spre supararea lui Enlil, anunnaki le-au gasit foarte atragatoare pe fiicele oamenilor, si s-au casatorit cu ele, insa, din unirea lor, s-au nascut uriasii din vechime. Copiilor lor, anunaki le-au dat informatii privind crearea sistemului solar, date astronomice, i-au invatat agricultura, cum sa-si construiasca orase, i-au uns regi si unora le-au dat chiar si aparate simple de zbor, dar ce era mai important, i-au invatat, la un moment dat, ca exista un singur Dumnezeu, pe care il venerau si ei. Apoi au plecat. Sau nu. Unde se incheie misiunea anunakilor, incepe misiunea pamantenilor.

Agentia Spatiala Europeana spera sa trimita oameni pe Marte prin 2030-2035. Dar inainte de asta, agentia va lansa o misiune de recunoastere, ExoMars, in 2013. De asemenea, astronauti vor fi trimisi pe Luna intre 2020 si 2025. Initial, ESA planuise sa fie o misiune comuna cu SUA, dar legea din Statele Unite interzice transmiterea de informatii legate de tehnologia spatiala, ceea ce a determinat o competitie intre cele doua. De ce aceasta competitie? Poate ca renumitul om de stiinta Stephen Hawking avea dreptate: “Nu cred ca specia umana va supravietui in urmatorii o mie de ani daca nu incepem sa calatorim in spatiu. Sunt prea multe accidente care se pot intampla pe o singura planeta si care pot duce la extinctie”.

author avatar
Adina Mutar
3.090 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger