În această perioadă, când tot ce înseamnă economie stagnează din cauza coronavirusului, piața de artă dă semne că se menține la un nivel acceptabil pentru aceste vremuri. Artmark, de pildă, a avut două licitații importante în calendarul lunii martie: licitația de primăvară 2020 (pictură), iar cealaltă Licitația de bijuterii. În cadrul ambelor evenimente, însă, mulți colecționari/cumpărători au rămas dezamăgiți de unele întâmplări ambigue. Pentru că, nu-i așa, casele de licitații din peisajul românesc nu trebuie confundate cu marile case de licitații din afară.
Catalogul licitației de pictură a fost unul amplu și plin de opere de artă pentru toate gusturile și buzunarele. Macii lui Constantin Piliuță au fost adjudecați cu 11.000 de euro, plus taxe, iar un Pătrașcu doar cu 13.000 de euro, în timp ce Nudul cu spatele al lui Tonitza la doar 16.000 de euro. La fel cum florile lui Vasile Grigore au crescut mult peste cota lui de piață: 4500 euro, plus TVA. Dar surprizele mari și cu adevărat încâlcite au avut loc la Licitația de bijuterii.
Dacă la pictură sunt mulți profesioniști care știu să evalueze și să controleze autenticitatea obiectelor cumpărate, pe segmentul bijuterii – pietre prețioase, piața românească nu are experiență. Când aud cuvântul diamant, cei mai mulți văd deja în fața ochilor teancuri de euro. Nu este, însă, deloc așa. Și mergând pe această lipsă de informație unii profită și alții se păcălesc. Așa s-a întâmplat și în loturile licitației de joi, 26 martie, când s-au găsit cumpărători de bună credință pentru niște obiecte supraevaluate și cu descrieri incomplete. Să luăm de exemplu inelul de la lotul 198 – unde scrie de fapt diamantul galben prezintă tratament pentru îmbunătățirea culorii și clarității și evaluat la 50.000-70.000 euro.
Cum traducem asta pe înțelesul unui cumpărător novice? Adică s-a intervenit pe piatră cu laserul pentru a-i da un look vandabil. Ce înseamnă să pui laserul pe o piatră brilliant? Înseamnă că valoarea acelei pietre ajunge una foarte scăzută, 1000-1500 euro per carat. În concluzie, acest inel este supraevaluat și la o simplă recalculare ajunge undeva la 15.000 euro, cu montură nu face mai mult de 20-22.000 euro. De altfel, inelul despre care vorbim are și o poveste pe piața din România, inițiații în bijuterii știind faptul că proprietara, după ce l-a achiziționat cu o sumă fabuloasă, l-a evaluat, peste ani, la Trezoreria statului unde a aflat cu stupoare adevărata valoare a bijuteriei. Supraevaluate au fost și, culmea, s-au și adjudecat și loturile 201, 200, 271.
Interesant e că la loturile 200 și 201 s-a spus că există certificat GIA. Pentru neinițiați, GIA este o organizație nonprofit care conduce cercetări despre pietre prețioase, educă profesioniștii din domeniu și setează standardele care determină calitatea diamantelor. Cu siguranță ați auzit despre cei 4C care stabilesc calitatea unei pietre prețioase: culoarea, claritatea, tăietura (cut) și caratele. Așadar, într-un certificat GIA se va scrie culoarea exactă a briliantului și niciodată nu lasă interpretarea între două culori. Interpretarea între două culori o fac, adesea, bijuteierii de piața evreiască. Iarăși, o paranteză explicativă pentru necunoscători: GIA clasifică culoarea diamantelor pe o scală descendentă, de la D la Z, unde D este complet incolor, iar Z prezintă o tentă vizibilă de culoare galben-maroniu. Distincția între aceste trepte individuale de culori este aproape invizibilă unui ochi liber, neantrenat. Pe când în descrierea expusă în licitație se spune că au certificat GIA, după care descrierea în catalog menționează culoarea G-H. Deci ceva nu se leagă.
Pe orice brilliant certificat GIA trebuie să fie numărul inscripționat. De obicei, certificatul GIA nu se pune pe brilliante mai mici de 1 carat. Asta din varii motive, unul dintre acestea fiind pur economic. Un certificat GIA ajunge la câteva sute de euro. Așadar, la un colier cu 26 de briliante certificatul ar costa câteva mii bune de euro. Nici marile firme precum Cartier, Piaget, Chopard nu dau certificate GIA la pietrele sub un carat. Altă observație: la lotul 201, descrierea briliantelor albe între F-J-culoare. Iarăși? Pe bune? Avem certificat GIA și la ele? Păgubită va fi cea care îl va cumpăra și atunci când va avea nevoie de lichidități și va vrea să-l vândă va realiza că a plătit un pumn de bani și va primi trei firfirei. Chiar în aceeași locație. Nu puține sunt exemplele de cumpărători care au achiziționat de la o casă de licitație de la noi obiecte de artă cu un preț și când au dorit să le revândă, în aceeați locație, nu au mai primit aceeași bani.
Lotul 271 – o pereche de cercei cu cele două briliante fancy yellow, care nu sunt cele mai de top culori (nuanță) ale unui briliant fancy yellow. Cerceii au fost, de asemenea, supraevaluați.
Întotdeauna se impune o a doua sau a treia opinie atunci când ești un cumpărător fără cunoștințele necesare. Altfel spus, nu tot ce strălucește este aur. Pentru că, așa cum spuneam și la începutul articolului, licitațiile din România nu seamănă deloc cu cele din străinătate. În plus, cine crede că la licitații se găsesc chilipiruri se amăgește.
