„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia…” Sunt primele cuvinte din jurământul de credință pe care Ludovic Orban l-a depus la învestitură. Din păcate, textul nu prevede și ce să i se întâmple dacă își încalcă angajamentul. Îl tăvălim în catran și fulgi și-l plimbăm așa prin piață, ca să nu mai aibă curaj să mai scoată vreodată capul în târg? Îl osândim să stea cu capul, mâinile și picioarele între butuci? Demiterea prin moțiune de cenzură, din câte se vede, nu a fost o soluție. Orban a căpătat și mai mult tupeu. Cazul, spuneam acum trei zile, ține mai degrabă de psihiatrie. Vrea și guvern respins, dar și miniștri avizați favorabil.
Același jurământ l-au depus și demnitarii de rang înalt din guvernul lui. Ce folos? Nu s-a schimbat nimic în bine, așa cum promiteau în campanie și în discursurile ținute în fața populimii. „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român…” Putere ioc, iar pricepere doar de-un deget pe fundul oalei. Ca într-un teatru absurd, toate aceste rebuturi politice vin în fața comisiilor de specialitate să se laude cu realizările celor trei luni de mandat. Care? Apoi își etalează proiectele pentru următorul mandat. Care, că voi nu vreți decât să vă cadă guvernul? În țara asta, prostia și golănia politică au ajuns mai presus decât sigiliul României.
Poker face la Sănătate
Victor Costache, ministrul desemnat al Sănătății, ne compară cu mașinile. Fără asigurare, nu putem circula prin viață. De unde atâta obrăznicie la un doctor cu o biografie nu foarte clară? De unde atâta capacitate de a conduce Sănătatea, în condițiile în care în CV-ul lui nu apar menționate opere sau studii personale, ci doar niște orașe în care a lucrat uneori? Ce-l ține în linia întâi a frontului? Sistemul creat în spate, cu un secretar de stat patron de spital privat, un director medical al altui spital privat, Jugen Porr, și președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, nășit multă vreme de Klaus Iohannis? O relație despre care se spune tot mai des că ar fi foarte strânsă cu Carmen Iohannis? Bine, să fie, dar câtă medicină cunoaște aceasta? Cât de multă pregătire are în coordonarea sistemului de sănătate de publică? Nu cumva există interesul ca Sănătatea să fie predată unor firme străine, al căror profit depășește PIB-ul României? Poate așa se explică și figura lui de „poker face” la audierile din Parlament. El, de fapt, nu face nimic, repezintă doar niște prieteni care au pus ochii pe o miză de câteva miliarde de euro anual. Prea mulți bani ca să renunțe.
Cacealmaua pensiilor și alocațiilor
Nici Violeta Alexandru, ministresa Muncii, nu dă nici ea în clocot de prea multă pricepere. Creșterea pensiilor la 1 septembrie este o minciună pe care o rostogolește zilnic în fața camerelor de luat vederi. Banii aceștia nu se vor aloca niciodată. În schimb, țese basme dulcegi pe lângă subiect, spre adormirea spiritului războinic al mulțimilor. Banii sunt prevăzuți în buget, zice ea, dar nu spune și dacă există cu adevărat. Mai mult, urmăriți-o cu atenție, niciodată nu a spus concret care este procentul cu care pensiile vor crește. O ține ca gaia-mațul cu creșterea economică și de aici, vezi Doamne, se va calcula și procentul. Golănie pe față. Dacă economia condusă de liberali nu va crește, despre ce majorări vorbim? Acum, a găsit o altă soluție pentru alocațiile copiilor, care și acestea ar trebui să crească. Nu mai dăm bani, ci vouchere, a zis ea. Văzând reacția nervoasă a maselor, a schimbat formula. Voucherele nu sunt în locul banilor, ci un supliment. E mai bine așa, a spus ea, ca părinții să nu le poată folosi în interes personal. Altă tâmpenie, căci n-am văzut copii de doi-trei ani să-și cumpere singuri bomboane. Deci tot la părinți ajung.
Liftier la Coloana Infinitului
De la ministrul „Grindă” și până la cel al Culturii, fiecare are câte o prostie de demonstrat. De „Grindă” nu mai vorbim, el oricum nu înțelege rostul funcției lui, dar nici cel de la Cultură nu mi se pare cu ceva mai prejos. Mărturia lui este șocantă, de natură a da frisoane lumii civilizate. N-a văzut în viața lui o operă de-a lui Brâncuși, niciuna, absolut niciuna. Nu a vizitat complexul expozițional de la Târgu Jiu, nu știe cum arată Poarta Sărutului, dar, în schimb, îl îndeamnă pe Klaus Iohannis să ia loc pe unul dintre scaune. Cică ar crește fluxul de turiști în felul ăsta. Chiar nu i-a explicat nimeni că este categoric interzis să atingi exponatele? Ești ministru, domnu’? Ești pe dracu’! Nici liftier la Coloana Infinitului nu poți să fii. Mi-e silă, n-am chef să-l iau pe fiecare în parte, întinzându-i superficialitatea și impostura pe ochi. Dar, cu două excepții, în registrul acesta se prezintă guvernul lui Orban. Pentru cine vrea să guverneze el cu oamenii ăștia? Pentru români? Să zică mersi că încă nu au ieșit în stradă, luându-l cu „Huo” după cum merită.
