Aflat, de vreme buna, intr-o continua scadere de popularitate si cu o cota de incredere din ce in ce mai redusa, Klaus Iohannis nu se sfieste sa recurga la scamatorii de circ ieftin, dupa cum a facut cu el si Crin Antonescu, cand l-a scos din jobenul liberal ca pe un iepuras, impunandu-l, apoi, presedinte peste partidul pe care l-a vandut popularilor europeni. Politica fara scamatorii se numeste ca nu exista, dar, pentru asta, iti mai trebuie si talent. Exact ceea ce Iohannis nu are.
Nici nu se uscase bine cerneala pe declaratia comuna a celor 27 de lideri europeni, la Roma, ca Iohannis a si iesit sa se impauneze cu declaratii despre realizarile in redactarea actului final in forma actuala, ca si cum ar fi batut cu pumnul in masa si Europa a tremurat de frica.
Care e realizarea?
“Vom actiona impreuna, cu ritmuri si intensitati diferite acolo unde va fi necesar…”, se consemneaza in document. Este mai mult decat foarte clar, indiferent cum ar vrea presedintele sa interpreteze. Ritmuri si intensitati diferite nu inseamna altceva decat viteze diferite, una, doua, zece, cate or fi ele. Franta, Olanda, Germania, Italia au un ritm mai rapid de dezvoltare, mai pe romaneste spus, alearga mai iute. Evident, Romania nu tine pasul cu ele, fiind cu mult mai inceata. Adica, are o alta viteza. Acelasi drac, sa nu visam cu ochii deschisi. Insa Iohannis a tinut sa iasa in fata cu „da, ne-am opus si pot sa remarc, cum am facut si in text, ne-am opus cu succes, fiindca ati constatat cu totii, pana si din discursul liderilor, pur si simplu, a disparut sintagma „Europa cu doua viteze” sau „Europa cu mai multe viteze” sau „Europa cercurilor concentrice”. Ne-am opus, cine? Noi, presedintele Romaniei, ca forma de plural al autoritatii, folosit in stilul oficial-administrativ? Perfect! Si ce a iesit? A rezultat nu ca a disparut o sintagma deranjanta, caci a disparea inseamna a inceta sa mai existe, ci doar ca a fost inlocuita cu o alta, care are aceeasi semnificatie. Nu mai avem viteze diferite, ci ritmuri diferite, ceea ce gadila mai frumos la auz. Si care e realizarea?
A semnat ce i-a cerut Merkel
Acum, Klaus Iohannis spune ca va invita partidele politice la discutii pentru a stabili cum vad acestea viitorul Europei. Ce sa mai vada, din moment ce Declaratia de la Roma este semnata si parafata? S-a opus cumva Romania noii idei de Uniune Europeana, dupa cum spunea presedintele ca va face daca se va merge pe ideea de Europa cu doua sau mai multe viteze? Nu, Iohannis a semnat ce i s-a pus in fata sau, dupa cum spunea Victor Ponta, ca Iohannis va semna dupa cum ii va cere Merkel. Sa chemi partidele la consultari pentru ca s-a inlocuit o sintagma cu ceva care nu schimba datele problemei e doar o forma mascata de autoritate, in fapt, slab exercitata. Discursurile anterioare ale presedintelui, cu aer de opozitie ferma fata de o Europa care nu vrea sa tina cont de el, de noi, de Romania, s-au dovedit a fi, in final, o demagogie nici macar abil escamotata. Tariceanu si Dragnea i-au lansat invitatia de a discuta despre pozitia Romaniei cu multa vreme inainte, insa Iohannis a facut asa cum a vrut el. Sau, te pomenesti ca stia dinainte ce pozitie va adopta si, ca atare, considera inutila orice intrevedere? Este evident ca presedintele se impauneaza cu un succes inexistent. Pe cine vrea sa pacaleasca? Pe romani? De ce?