Abia acum a inceput adevarata cursa electorala, de trei-patru zile, de cand Autoritatea Electorala Permanenta a stabilit, in ultima saptamana de campanie, ca alimentele distribuite alegatorilor de catre primari in functie sau candidati nu sunt mita electorala, ci ajutoare alimentare. Ca acum isi contrazice o mai veche hotarare, e o cu totul alta poveste.
Pentru alegatorul de rand, deja nu se mai pune problema de a intelege si compara programele si proiectele viitorilor primari, asta numai daca ar fi facut-o vreodata. Prioritar a devenit pachetul cu pomana oferit, nu transportul in comun, pe care, dupa patru ani de mandat, il vor lasa la fel de nerezolvat ca atunci cand s-au laudat ca vor pune roti troleibuzelor daca ies primari. Initiativa extinderii retelei de crese si gradinite va esua lamentabil daca sarsanaua de campanie flutura goala pe umar, caci malaiul si uleiul nu se pun la socoteala, asta e doar baza. Daca mai pui niste cascaval, doua cartoane de oua si un kil de masline s-ar putea sa miste. Un sector curat, cu parcuri si banci pana si pe langa sina de tramvai nu se face usor. Daca nu are in traista o fleica si un jambon in plus fata de altii, viitorul primar ar trebui sa nu iasa din casa. Va fac un teatru de vara ca-n povesti, sa readucem cultura in viata noastra si sa va relaxati, propune un alt candidat. Sa faca ce-o vrea, cugeta alegatorii, dar noi la teatru nu mergem pe burta goala, ne ghioraie matele si se face cultura de ras. Sa dea ceva inainte de Shakespeare, niste carne, o branza, un carnat, ca sa mearga bine. Iar viitorul primar cunoaste nevoile oamenilor, asa ca umple bine traista electorala. La tara, lucrurile sunt ceva mai complicate. Mamaile nu vor teatru, vor lumina pe ulite. Nu vor tramvaie, dar vor cismea in curte. Fostul primar stie ca asta nu se va intampla niciodata, dar mai are nevoie de un mandat ca sa-si termine mismasurile. Iar viitorul tocmai a pus ochii pe niste terenuri care i-ar prinde bine. Dar amandoi stiu ca nu poti intra curtea omului cu mana goala. Macar un kil de zahar, unul de faina si unul de malai, doua de ulei si un compot la cutie, cu eticheta colorata, ca amintire, tot trebuie sa dai. Alminteri, dai buna ziua si atat. Insa nici tramvaiul nu ii va duce pe creduli la islaz, si nici tu nu iesi primar.