Să-ți iei salariul în plic, călcându-te în piciore la casierie, este o imagine pe care o vedeai, poate, prin anii ’90.
Filmarea făcută de George Simion, care a vrut, de fapt, să arate că un deputat câștigă aprope 20.000 de lei pe lună, a fost șocantă din alt punct de vedere. Acela că banii se dau și acum în plic, la cel mai înalt nivel. Probabil, fiindcă este o opțiune a fiecăruia pentru cash sau card, multora dintre parlamentari le-a rămas reflexul plicului.
Dar de ce în plic, când foarte comod ar fi fost să nu stai la coadă să-ți iei banii, mai ales în vremuri de pandemie, cu distanțare fizică și toate cele ? De ce în plic când toate recomandările oficiale merg spre utilizarea cardurilor, tocmai pentru a combate evaziunea fiscală ? De ce în plic, când amărâții de pensionari sunt obligați să-și încaseze banii doar pe card? De ce s-au atașat deputații de plicurile alea grase, când, iată, chiar Reifeissen Bank a anunțat că renunță, definitiv, la cash, desființând toate casieriile ? Păi să se desființeze toate, par a spune parlamentarii, dar a noastră rămâne.
Dincolo de plăcerea de a simți banii ăia mulți în palmele nemuncite, cred că le place cash-ul pentru că nu poate fi controlat, la o adică. De ce să știm noi pe ce au cheltuit banii, că pe card totul se înregistrează și rămâne acolo, compromițător. Mai bine la plic, nedetectabili, pentru că vorba aceea, nu trebuie să știe nici vântul, nici pământul.
