Sa ai carte de munca la Stat, iata visul suprem in Romania lui 2018. Familia traditionala in prezent inseamna mama, tatal si fiul colegi de birou la vreo primarie sau agentie guvernamentala. Se cheama marea, fericita, linistita si de nimeni deranjata familie bugetara. Toti vor in ea, pana si corporatistii tanjesc nu atat dupa valorile ei, cat dupa avantajele pe care le ofera. Sau le oferea? Zic sa vorbim la timpul trecut, ca Orlando Teodorovici asa da de inteles c-ar urma sa ne exprimam.
Ministrul Finantelor Publice e pus pe fapte mari (astia cu idei „revolutionare” au fost executati rapid, sa vedem cat rezista Orlando!), vrea curatenie in tot aparatul bugetar, convins ca la Stat unul munceste si alti trei se uita la fraier. Drept pentru care, Teodorovici e pregatit sa propuna o serioasa restructurare a ministerelor, inclusiv prin toate structurile din subordine (secretariate, agentii etc).
Eficientizare
Deocamdata, nu s-a luat o decizie in acest sens, dar pozitia sefului de la Finante e transanta, iar discutiile finale se vor purta dupa finalizarea bugetului pe 2019. Nu se umbla la investitii si scapa si cei cu salarii mari justificate de munca depusa, insa restul personalului e luat in colimator. Orlando Teodorovici anunta ca noua politica a social-democratilor va duce la o curatenie majora in sistemul de Stat, reforma administratiei publice fiind necesara: „Cred ca este de bun simt sa te gandesti la asta, pentru ca toti ne dorim o administratie, si locala si centrala, eficienta. Asta inseamna ce? Sa ai oameni, nu foarte multi, exact cati trebuie, mai bine platiti decat sunt deja. Legea exista, ca sa fim mai eficienti. Nu unul munceste si trei pe langa el stau”.
Presiuni la ministere: concediati!
MFP va angrena celelalte ministere din subordinea Guvernului la o serie de discutii bilaterale legate de restructurarea mai multor posturi, intrucat schema de personal e supraincarcata in unele cazuri. Orlando Teodorovici sustine ca are pregatita deja lista cu sectoarele in care banul public e aruncat pe fereastra: „In principal, avem o lista cu cele mai mari zone unde se cheltuie banii publici – in transporturi, sanatate si alte ministere care au foarte multe economii in subordine, cum ar fi energia, economia. Din pacate, ani de zile s-au incarcat aceste structuri. Este momentul sa spunem «Stop!». Nu doar Stop, ci si in sens invers”.
Dar legea pensiilor aburinda prevede ca pensionarii de lux cu pensie cat un compartiment nu mai pot face cumul cu salariul de la stat? Ca daca faci un calcul acestia sunt 10% pe fata si numai e ei stiu cati sub acoperire. Nuuu. Facem angajari „de la noi” si dam afara „decla ei”
Iar?! Hai, ca m-am saturat de idiotenia aia cu „unul munceste si trei stau pe langa el”…In realitate, unul munceste eficient, in sensul ca zideste ceva, foloseste cuiva si vreo zece muncesc in gol, mai bine platiti, pe posturi inutile, dar mult mai bine cotate. Problema nu e ca sunt multi bugetari, sau ca astia nu muncesc toti, problema e aparatul supradimensionat, „restructurat” pe pofta fiecarui sefut si sefutut, sa aiba „schema” pentru tot neamul lui si sa-l „serveasca” si pe securistul care-i asigura spatele. Problema e tot statul, unde institutiile au abdicat de la functionalitate si s-au transformat intr-un soi de citadele ale birocratiei si bunului plac, care au pierdut cetateanul, in slujba caruia au fost infiintate sa fie, pe drum. Mai mult, toate institutiile statului, incepand cu SRI-ul care le coordoneaza (indiferent ce „asigurari ne da Helvig, ca „gata”), lucreaza impotriva cetateanului platitor. Vrei o „eficientizare”? Revii la legea de functionare a fiecarei institutii, perii toata „biblioteca” aia de acte subsecvente, de protocoale, de ordonante si hotarari de guvern, dar mai ales de ordine de ministru, toate facute sa adauge si sa deturneze legea. Lasati legea de functionare, cu normele initiale de aplicare, cu schema de personal de la inceputuri (informatizarea ar fi trebuit sa suplineasca toata satra de neamuri si afini) si reveniti la concursurile de incadrare, pe pregatire profesionala stricta, nu pe CV-uri umflate artificial (ca asta pare a fi ideologia noii ere, cu cat mai multe diplome, cu atat mai putina utilitate societatii)…Cand a venit Ponta, a anuntat ca a facut el niste audituri (absolut necesare, de altfel) si am tot asteptat, daca nu solutii, macar publicarea acestora, numai ca, se pare, a fost si asta un obiect de santaj, de cumparare de obediente…Cand vor fi scosi securistii oplositi, pe functii inutile, vom sti ca intr-adevar cineva vrea sa degreveze statul (deci si pe mine, cetatean) de cheltuieli nesimtite si inutile…Asteptam
EMINESCU UN PROFET AL ACTUALITATII ROMANESTI
Au trecut 168 de ani de când pronia cerească l-a adus printre pământeni pe Mihai Eminescu, poetul naţional al românilor.
Dar pe cât de mare i-a fost harul poetic, la fel de mare i-a fost înzestrarea de jurnalist şi de vizionar al viitorului. Actualitatea operei publicistice a poetului nostru naţional este absolut incredibilă, datorită vizionarismului lui profetic, de mare cunoscător al… „eternităţii locale”. A scris în 1880, dar pare a descrie actualitatea politică de azi. Reluăm câteva exemple pentru a marca şi pe această cale luminoasa aniversare de la 15 ianuarie.
– Despre lumea românească de azi: „Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăceşte şi se stinge din zi în zi de mulţimea greutăţilor ce are de purtat pe umerii lui… Clasele productive au dat îndărăt; ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire, iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică”.
– Despre politică şi economie: „De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus şi economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice. Nu există alt izvor de avuţie decât sau munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva”.
– Despre mită şi alegeri: „Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta; pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie. Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti… Elemente economice nesănătoase, jucători la bursă şi întreprinzători şarlatani se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti”.
– Despre partidele politice: „Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie”.
– Despre administraţie şi emigraţie: „Oare nu e caracteristic pentru tratamentul de care se bucură populaţiile noastre din partea administraţiei şi a fiscului când constatăm că, în acelaşi timp în care zeci de mii de străini imigrează în fiece an, românii, din contră, părăsesc ţara lor, ca şoarecii o corabie care arde, şi că emigrează?”.
– Despre clasa politică: „Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării”.
– Despre guvernanţii de azi: „Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă”…
– Despre viitorul neamului românesc: „Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni. Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”.
Primul pe lista sa fie chiar el.
După ani în care am strigat din toţi rărunchii împotriva abuzurilor, a minciunii şi a jafurilor, constatăm că e loc de mai mult. Supralicitarea răului pe care o vedem astăzi ne duce cu gândul la vorba din lac în puţ.
– Dacă în trecut impostura începea să-şi facă loc în straturile puterii, acum impostura a ajuns la guvernare. Ceea ce era odinioară o condiţie pentru ascensiunea în ierarhia instituţiilor publice – calitatea de membru PCR – astăzi e înlocuită cu apartenenţa la Securitatea redivivus, principalele posturi de conducere fiind ocupate doar de ofiţeri mai mult sau mai puţin acoperiţi. Sau, în varianta cu pretenţii şi zorzoane, ceea ce reprezenta odată carnetul de membru de partid, azi este şorţuleţul. În fapt, acelaşi lucru, securiştii redivivus impregnând toate organizaţiile discrete, uneori până la identificare. Competenţa profesională şi umană este înlocuită de fidelitatea faţă de partid, faţă de reţeaua de informatori, faţă de „elita” care în România a ajuns comèdie obscură de operetă. Contează doar abilitatea de a jefui spaţiul public din interiorul unei găşti ajunse la putere. Nu mai există ruşine, totul se face în dispreţul legii, cu ură pentru cei „din afară”, dezvoltând din spiritul de gaşcă o veritabilă cultură aroganţională a haitei.
– Guvernanţii îşi disimulează incompetenţa apelând la farsă, încercând să pară asemenea celor care şi-au dobândit în mod onest calificativele profesionale şi sociale. Iar farsa umple spaţiul public, transformând excepţia în regulă de joc. Se ajunge la situaţia absurdă ca celor autentici să le fie jenă de a avea un doctorat, pentru că armate de impostori l-au dobândit fără să-l merite. Se jenează că au avut cândva o funcţie publică, ce ulterior a fost terfelită de ocupanţi care au redus-o la condiţia de slugă politică, jefuitor pentru partid.
– Mascarada incompetenţei a luat locul spectacolului de valoare. Parodia umple spaţiul public golit de ierarhii de valoare, părăsit de oamenii cu bun-simţ, ce se retrag din faţa ofensivei agresive a impostorilor. Politica românească a ajuns un Mercato pentru fotoliile parlamentare, finanţat de buruienile populismului hrănit de sărăcie şi disperare. În ţara-pârloagă Gigi Becali e impus pe listele PNL, indignând indiferent de galerie. Şeful de partid, bucuros de „cash”-ul obţinut, uită de ditirambii revărsaţi în numele minimei moralia, pe vremea când se afla în opoziţie. Iar aliatul său îşi justifica politica de stadion prin condiţia sa de microbist, de fan al echipei finanţatorului. Politică de mahala a unor băieţi care confundă şmecheraşul de cartier cu bărbatul de stat!
– Transhumanţa politică n-o mai înfierează nimeni. Ritmul ei electoral este grăbit doar de crivăţul dosarelor penale. Neavând nevoie de nicio pregătire cu adevărat, ci doar de diplome achiziţionate ieftin, meseria de politician e la mare căutare. Escrocul are calificarea de face bani mulţi din promisiuni, din iluzii, deci e la locul lui în politică. Şmenarul simte că schimbând valuta în politică va da lovituri, tot aşa cum a finanţat şi fotbalul. Saltimbancul, măscăriciul, făcând poporul să râdă… Inculpatul, fugind de justiţie… Cu toţii vor câştiga înzecit, însutit, înmiit. Ei sunt politicienii „meseriaşi” ce ajung vătafi pe tarlalele unei ţări care nu mai este stăpânită de poporul său.
– Cetăţeanul, redus la condiţia de telespectator mioritic, se consolează, spunându-şi „se putea şi mai rău”, prin această înţelepciune anticipându-şi, de fapt, ziua de mâine. Dând un dreptul pentru o distracţie în plus, a lăsat ca politica să nu mai aibă în vedere omul, ci turma. Atunci, e firesc ca politica s-o facă ciobanii.
Domnule Orlando, o sa fie frumos ca dublați pensiile iar un judecator o sa aiba nu 60000 ci 120.000 ron adica 1.300.000 ron /an. Iar un tortionar o sa treaca decla 5.500 la 10.000 deci 120.000 ron/an echivalent a 30.000 euro. Nu e rau pentru niste oameni ce au bagat si tortionat romani nevinovati cand mama o sa aibe 1000 roni… Sa nu ne miram ca un tanar trebuie sa tragă 50 de ani pt cat ia un tataie. Buna revolutia… buna si legea pensiei.
Cu 300.000 euro /an il intreci pe nenea Tiri la masini.. iar dacă tataie face economie 10 ani isi poate lua un F16 la mana a 2a…cu care se ejecteaza la mol. Trebuia o mărire 150% invers proportionala vizand patura vulnerabila invers proportional cu varsta si veteranii de razboi de la 100 la 40 de ani. La noi batranii de 40 de ani au cele mai venerabile pensii. Iar daca ai chemi la arme zice ca pentru ce.
Marele politician si om de stiinta american, Dwight Waldo (1913 – 27 octombrie 2000), in teoria sa sustine ca, in exercitarea atributiilor, cei ce detin functii publice, trebuie sa aiba in vedere 12 obligatii mai importante si anume, fata de: 1- constitutie; 2 – legi; 3 – natiune si tara; 4 – democratie; 5 – normele de organizare birocratica; 6 – profesie si profesionalism; 7- familie si prieteni; 8 – sine; 9 – colectivitatile cu care vin in contact; 10 – interesul public sau bunastarea generala; 11- umanitate sau lume; 12 – Dumnezeu sau religie.
Waldo afirma despre aceste obligatii ca nu pot fi ierarhizate in functie de importanta, iar numarul lor poate creste, el face insa o trecere in revista a celor mai importante reguli etice existente in viziunea sa. El trateaza aceste obligatii la nivelul datoriei individuale, al datoriei fiecaruia fata de moralitatea personala si nu fata de organizatie.
In conceptia lui Dwight Waldo etica in administratia publica este o problema complexa si complicata. Acest subiect este greu de explicat si inteles avand in vedere ca in secolul nostru codurile etice s-au schimbat intr-un ritm intens, iar sentimentul ca moralitatea este “relativa” a crescut.
Da, domnule Stiuca, ce mare adevar rostiti și cat de puțin jurnalisti romani se complac politic si nu stiu de publicistica geniului national Mihai Eminescu, poet national. Ce bici ce secure ce glont de argint acest Luceafar nasut demari cum frumos al imagina pictorul contemporan Balasa. Prin finalul Scrisorii a3a dupa ce gace apologia marellui voievodbde neam Mircea Cel Batran, face si apologia liftei romane schitind-o si punand-o vesnic in rama.O sa constatam ca timpul e oprit el nu exista la fel se estompează si culoarea ca la ? extraterestrii.Se programa genetic bolsevismul. Cititi cu atentie:
„La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!
La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?
Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitură de origine romană!
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!.”
MIHAI EMINESCU fragment Scrisoarea a3a
… Cat de sugestiv cat de actual ce atitudine…
Eu mereu rad cand citesc.