În orice țară civilizată, după ce judecătorii constituționali ar fi scos la iveală manoperele făcute cu rea-credință de președinte pentru desemnarea premierului, atât acesta cât și șeful statului și-ar fi dat demisia. Nu însă și în România, unde a păcăli, a minți și a înșela sunt atributele zilei. În „România normală” a lui Iohannis este ceva firesc să tragi pe sfoară un întreg popor numind un premier cu scopul de a fi respins de Parlament, nu pentru a forma o majoritate, după care, descoperit fiind, să dai vina pe Opoziție. Socoteala a fost simplă, dacă Opoziția și doar Opoziția e de vină, ei de ce ar trebui să-și dea demisia?
Indiferent de motivele invocate și de minciunile aruncate pe piață, Klaus Iohannis este mai descoperit ca niciodată. Nu se poate apăra spunând că n-a știut de planurile lui Ludovic Orban, e absurd, că doar și-au făcut calculele împreună. De asemenea, nu poate spune că nu știa de alegerile anticipate și de strategia de a ajunge la ele, din moment ce Rareș Bogdan și chiar Orban se făleau cu ele cu mult înainte ca ultimul să ajungă prim-ministru. Și chiar și el, Iohannis, se împăuna cu mizeriile astea încă din timpul campaniei electorale pentru prezidențiale.
Aveau remediul, dar n-aveau boala
Și președintele, dar și premierul, au intoxicat lumea timp de câteva luni cu necesitatea alegerilor anticipate. Au drogat întreaga populație cu o poveste falsă, că PSD, majoritar fiind, blochează legile propuse de PNL. În realitate, însă, liberalii nu au venit cu niciun proiect. Era nevoie de anticipate, susțineau ei, ca structura Parlamentului să se modifice și să se treacă mai repede la planurile de modernizare a României. Virusul s-a răspândit în toate mediile, îmbolnăvind societatea.
S-a ajuns la situația paradoxală în care românii să se simtă contagiați fără a suferi de vreo afecțiune, iar boala avea un singur leac, anticipatele. Nu a mai existat temă socială de abordat, nu mai erau probleme de rezolvat cu nivelul de trai, România se molipsise de o boală aprigă, vindecabilă doar prin alegeri anticipate. Atât de anormali am ajuns? Măcar acum ar fi cazul ca cineva să pună capăt mascaradei și să-i bage pe cei doi în carantină severă, pentru a evita răspândirea flagelului.
Fără majorări de pensii și de alocații
Deși cunoscătorii fini ai resorturilor politice au atras atenția că România nu se află în postura de a se impune alegeri anticipate, Orban și Iohannis și-au continuat jocul machiavelic. Cu atâta îndârjire încât nu ai cum să nu te întrebi dacă în spate nu se ascunde altceva. Este evident că intenția era de acaparare a puterii înainte de momentele critice privind dublarea alocațiilor pentru copii și creșterea pensiilor. Liberalii nu aveau și nu au de gând să bage mâna în buzunar și să scoată banii, iar fără aceasta alegerile ar fi un fiasco pentru ei. Anticipatele le-ar fi venit mănușă, se schimba agenda parlamentară și lucrurile ar fi intrat într-o perioadă de trenare fără sfârșit. Dar, dincolo de aceasta, graba inexplicabilă mai ascunde un posibil adevăr.
Vot dublu fără riscul de a fi prins
Presa a scos la iveală că anticipatele au în spate un mecanism înfiorător de fraudare a alegerilor. Probabil cel mai mare de la Duminica Orbului încoace, când Iliescu mai avea puțin și era ales și în zonele din nordul Bulgariei. Verificarea votului dublu se face prin compararea listelor permanente cu cele suplimentare.
Însă, dacă nu votezi la secția de domiciliu și, în schimb, faci pur și simplu turism electoral, votând la toate secțiile care îți ies în cale, șansele de a fi prins cu vot dublu, triplu, cvadruplu și așa mai departe sunt zero. Zero! Poate așa se explică și graba de a emite Ordonanța de Urgență privind alegerile anticipate, unde se creau facilități pentru vot în orice colț de țară ai fi vrut, pe liste electorale suplimentare. Iar dacă nu votai acasă, șansa PNL de a câștiga ar fi fost imensă. Evident, fără riscul de a fi prins.
Piatra de la gâtul României
Nimic din ceea ce se întâmplă în aceste zile nu mai trebuie să ne mire. În bună parte, este și rodul nepăsării noastre. Un premier desemnat anume pentru a fi respins și a forța anticipatele. Un președinte negru de supărare pentru că i-a fost scoasă la suprafață potlogăria cu numirea lui Ludovic Orban. Nici faptul că niciunul nu-și cere măcar scuze nu trebuie să ne mai mire. Altceva ar trebui să ne pună pe gânduri. De ce nu este suspendat Klaus Iohannis? Să trecem peste momentele cretinoide că ne-am afla în criză și că nu este momentul. Să lăsăm deoparte isteria, panica și tensiunea create de virusul COVID 19, cineva știe să profite din plin de asta. O Românie cu un președinte interimar nu este o țară în care virusul să facă ravagii. Și apoi, face Iohannis ceva personal pentru a-l opri? Să terminăm cu poveștile că Iohannis se reinventează și va fi mai puternic și mai convingător în cazul în care va fi suspendat. E o prostie fără seamăn. Cam ce ar mai trebui să facă pentru ca cineva să realizeze că atârnă de gâtul țării ca o piatră de râu?
