Ion Iliescu e prea bătrân și sictirit ca să-și mai poată arunca un ochi în ograda PSD. Adrian Năstase e prea abandonat și interzis. Dragnea e prea condamnat, iar Viorica Dăncilă n-a înțeles niciodată ce înseamnă PSD, nici măcar când conducea partidul. Mă rog, ea așa credea, că-l conducea. Marcel Ciolacu, interimarul la conducere apărut nu se știe prea limpede cum, se zbate, acum, să-i adune pe social-democrați în jurul lui. Nu știu dacă pentru a oferi ceva electoratului dezamăgit, dar sigur o face pentru funcția de președinte.
Misie grea, căci decât să-i strângi pe pesediști la un loc, mai ușor păzești o turmă de iepuri. Or fi ei împreună pe la comitete executive, consilii sau ce-or mai avea pe acolo, dar fiecare se gândește cum s-o șteargă mai repede, să nu cadă șandramaua pe el.
Pe cât e de limpede, pe atât e de opac
Legenda spune că dihonia a intrat în partid odată cu moțiunea de cenzură care a trimis-o pe Dăncilă acasă. Ba chiar mai înainte, când a vrut să fie președinte al PSD și să îl concureze pe Iohannis la prezidențiale. Apoi, legenda mai spune și că, după ce Parlamentul i-a indicat unde e ușa pe care guvernul ei trebuie să plece la plimbare, au urmat două zile în care cucoana ba demisiona, ba nu mai voia. Legenda mai zice și că Marcel Ciolacu a vizitat-o acasă în repetate rânduri, ca să o convingă. Aici, firul legendei se rupe și nici în ziua de azi nu se mai știe dacă voia să o convingă să plece sau să rămână. De rămas, a rămas el, poveste din care s-a ales cu interimatul. Inițial, Congresul care l-ar fi desemnat președinte, ar fi trebuit să aibă loc acum ceva vreme. S-a amânat până după moțiunea de cenzură împotriva lui Orban, pentru că nici măcar Ciolacu nu era sigur că-i trântește guvernul. Iar asta i-ar fi dăunat la președinția care atârna de-un fir de păr.
20 la sută
La Congresul ce se va desfășura curând, Marcel Ciolacu va deveni președinte. Nici nu are cum altfel, din moment ce este singurul candidat. Dar până atunci, are de rezolvat spinoasa problemă a validării sau invalidării Guvernului Cîțu. Grea treabă, pentru că social-democrații sunt deja împărțiți în tabere. Unii cer boicotarea învestiturii prin neprezentare în plenul Parlamentului. Alții vor vot de respingere, dar asta ar însemna căderea guvernului, adică un pas făcut spre alegerile anticipate. Însă anticipatele sunt cele pe care PSD nu le vrea, la unison cu ALDE și Pro România. Greu de înțeles politica asta cu azi vrem alegeri înainte de termen, mâine nu le mai vrem. Deruta a fost semănată chiar de Ciolacu. La început a fost complet împotrivă, apoi a început să dea înapoi, declarând că nu se teme de ele. Și social-democrații ce să înțeleagă, că le vor? Bine, e un fel de a spune, căci sunt mulți cei care știu că nu vor prinde un alt mandat. Și atunci, de ce le-ar trebui? Iar ăsta e motiv de fugă, pentru că n-au de gând să-i facă pe plac lui Ciolacu, preocupat doar de câștigarea funcției de președinte. Scandalul e în toi, dar încă nu a trecut dincolo de gardurile din Kiseleff 10. Măcar a rămas în interior, nu ca la PNL, care a dat pe goarnă candidatura lui Nicușor Dan în numele lor. Deja oameni importanți din trupa lui Orban au declarat că refuză să tragă pentru Nicușor Dan. Nu sunt sigur că social-democrații vor pricepe, în totalitate, tâlcul zicerii cu transferul acestuia la PSD, dar dacă se va produce, evident, în sens figurativ, PSD ar trebui să se pregătească de o opoziție lungă de vreo opt ani cel puțin. Cu 20 la sută.
