Mâine dacă s-ar produce, plafonarea prețurilor la alimente, medicamente, echipamente medicale de protecție și dezinfectanți ar fi o măsură târzie, mult prea târzie. Pe piață liberă, jocurile sunt făcute de multă vreme. Iar pe piața neagră nici nu mai discutăm. Toți și-au făcut strategiile, iar acum doar așteaptă să vadă cum vor evolua lucrurile.
Din start, Ludovic Orban a tăiat elanul doritorilor de măsuri de bun-simț. Prețurile la alimente nu se poate plafona. Importatorul are deja un preț fixat și, dacă e mai mare sau l-a mărit între timp, nu se mai poate reglementa în favoarea cumpărătorilor.
Românii ba, străinii da
Dădea exemple cu fructele exotice de pe piață, de parcă românii s-au născut cu kiwi, mango, rodii și maracuya. Nu spune nimeni că nu sunt bune, nu spune nimeni că n-ar fi și de moft, dar producția românească de fructe întotdeauna a avut succes. Și ce dacă? Mere, prune, pere, pepeni și câte și mai câte. De ce avem nevoie de pepeni din Turcia, în defavoarea celor românești? Cu ce sunt mai bune roșiile cauciucate sau varza din Olanda, care face să-ți sară satârul din mână când vrei să o tai? Putrezesc merele, prunele și perele românești cu tonele în curțile țăranilor, timp în care în supermarketuri dai numai peste niște produse lucioase, ca din material plastic, și cu același gust de recoltă chimică. Nu se poate reglementa nimic, căci Orban a luat-o înaintea tuturor cu decizia. Prtextul este că s-ar încuraja specula și piața neagră, iar asta este în defavoarea importatorului. Dar și a exportatorului, aș adăuga eu, care știe că regula din supermarket, 51 la sută produse românești și 49 la sută produse de import este apă de ploaie. Avem ANAF și nu știu câte alte orgasnisme de control, dar nu-și permite nimeni să deranjeze multinaționalele, punându-le la respect.
Interesul cui este ca treaba să meargă prost?
În privința plafonării prețurilor la medicamente, echipamente medicale de protecție și dezinfectanți, spune că va analiza. De vreo săptămână tot asta face. Au crescut prețurile peste tot, dar asta nu-l deranjează. E adevărat că prețul se stabilește în cadrul raportului dintre cerere și ofertă, dar pare că Orban așteaptă ca prețurile să o ia razna. Oricum, când va lua o măsură, va fi prea târziu. Cine a avut interesul și-a umplut deja buzunarele. În loc să relanseze producția autohtonă mai repede, la prețuri infinit mai mici, a stat la mâna importurilor care ne seacă buzunarele. De ce în țara aceasta se așteaptă la nesfârșit luarea unor decizii urgente? Există vreo opreliște? Sau nu trebuie să ne grăbim până nu-și umplu buzunarele toți cei agreați?