Apartinand Norvegiei, Svalbard este un arhipelag format din zeci de insule, situat atat de aproape de Polul Nord incat capitala sa administrativa, Longyearbyen, este capitala cea mai nordica a planetei. Aici sunt reguli ciudate.
Apreciat de globe-trotters pentru peisajele arctice unice, Longyearbyen prezinta o caracteristica cel putin bizara: incepand cu 1950, locuitorii nu au voie sa moara in oras. O masura care pare absurda dar care se explica prin temperaturile polare care lovesc orasul. Frigul extrem permanent impiedica descompunerea cadavrelor. Incursul anilor 2000, cercetarori au exhumat cadavrele persoanelor decedate in urma unui puternic virus gripal din 1917, descoperind particule ale acestui virus. Iar locuitorii din Longyearbyen nu banuiau ca traiau in prezenta unui virus mortal ce data de un secol. Municipalitatile care s-au succedat au luat o serie de masuri: nu numai ca nu au acceptat noi locuitori dar au instituit regula prin care populatia locala are datoria sa moara in alta parte. Astfel ca persoanele carora li se apropie sfarsitul aunt automat transferate pana in capitala Oslo, la peste 2000 de kilometri departare. Pe cale de consecinta, Longyearbyen nu are camin de batrani sau servicii de geriatrie. Exista insa un cimitir unde cenusa persoanelor care doresc sa fie incinerate poate fi conservata, dar este o alternativa putin utilizata.
Te nasti in alta parte
In Longyearbyen, datorita absentei unui spital, femeile insarcinate sunt transferate pe continent cu saptamani inainte sa nasca. Si nu revin in oras decat cu cateva saptamani dupa nastere, dupa ce starea copilului a fost stabilizata. Alte reguli in vigoare, mai mult sau mai putin explicabile: pisicile sunt interzise, pentru protectia pasaretului din regiune, este obligatoriu sa-si scoti incaltamintea inainte de a intra in orice cladire iar alcoolul este rationalizat drastic la o cantitate maximala ce poate fi cumparata de o persoana pe luna. O regula legata de preturile extrem de mici ale bauturilor alcoolice, municipaliatea apreciind ca exista riscuri de alcoolism. In plus, Longyearbyen este probabil unul din orasele cu cea mai scazuta rata a somajului, persoanele care nu muncesc nefiind autorizate sa continuie sa locuiasca aici. Pentru autoritati, date fiind conditiile aspre, este fundamental ca fiecare persoana sa fie capabila sa poata sa-si procure nevoile.