Ambasada SUA la Bucuresti a transmis apelul a 11 state europene cu privire la potentialul impact negativ al amendamentelor la legislatia penala. Este aceeasi strategie plictisitoare de a face presiuni asupra Romaniei, in speranta ca vom intelege ca ei gandesc mai bine decat noi si, ca atare, sa facem cum spun ei. Si daca nu vrem, ce-o sa se intample? M-am cam saturat de lectiile astea de dresaj prin magarii diplomatice, practicate fara nerusinare de ani de zile, de parca am fi un neam de salbatici care nu stiu sa foloseasca furculita.
Toate aceste atacuri in cascada nu sunt intamplatoare. Sunt strict legate de momentul declansarii procedurilor de modificare a legilor justitiei. Si, bineinteles, de valurile starnite pe toate caile de Kovesi & Co.
Perfect pentru Romania
Ani la rand, lupta anticoruptie a fost drapelul sub care au defilat de-a valma procurori, sereisti, judecatori si sustinatorii acestui sistem. Inculpatii primeau ani de inchisoare cu nemiluita, de regula pe nedrept, iar Codruta Kovesi primea medalii, diplome si zeificari. Nu puteai sa contesti abuzurile. Din cetatean onest si cu simt civic te trezeai ca ajungeai sustinatorul coruptilor si dusmanul societatii. Iar daca nu te potoleai, se gasea cineva care ori sa toarne un denunt cretin, ori aparea un judecator caruia i se nazarea ca cel mai bine ar fi sa te reeduce prin recluziune. In mod absolut surprinzator, ambasadele laudau sistemul asta securistic de-a dreptul, dar in tarile lor nu-l foloseau. Altii, dimprejurul nostru, nici nu au vrut sa auda de el, considerandu-l o idiotenie. Pentru noi, insa, era bun. Era perfect.
Cizma europeana
Nu este prima data cand ambasadele unor tari despre care, sincer, nu am motive sa gandesc frumos, se baga in seama neintrebate, in numele unei griji care, la fel de sincer, ma scarbeste. De fiecare data, orice intentie de a repune pe fagas justitia din Romania se lovea de ifosele lor de fecioare educate in suitele de la Malmaison. Nicio initiativa de-a romanilor nu era buna. Ba se ataca puterea procurorilor, ba a judecatorilor, ba justitia isi pierdea independenta, ba anticoruptia era lasata fara obiectul muncii. S-a dovedit, insa, ca au fost – si inca mai sunt – minciuni inventate cu scopul de a nu se schimba nimic. Cu scopul de a trai, in continuare, cu cizma europeana pe grumaz. Iar asta, pentru ca bancile si marile firmele straine aveau, atunci ca si acum, interesul de a nu fi deranjate din potlogariile lor financiare. Orice schimbare in sistem ar fi putut duce la curiozitati periculoase: cum se spala profitul lor externalizat, cu cati bani este inselata Romania an de an?
Oamenii muncii de la ambasade
Apelul ambasadelor, cu cea americana in frunte, starneste furie si ridicol. Se vorbeste despre semnatari ca fiind reprezentanti ai misiunior diplomatice. Bineinteles ca nu au nume si nici functii pomenite. Ca pe vremea lui Ceausescu, un grup de oameni ai muncii. Asa si acum, un grup de oameni ai muncii de la ambasade, instalatori, paznici, secretare, soferi si bucatarese. Formularea este o de o prostie rar intalnita in lumea diplomatica. „In numele ambasadei”! Adica cine? Mocheta de la intrare? Masina secretarului II? Pomul din fundul curtii? Budoarul sotiei ambasadorului si cafeaua de la protocol?
Unul si unul, alesi pe spranceana
Culmea este ca niciuna dintre tarile amestecate in caruselul asta de balci nu este usa de biserica in materie de coruptie. SUA are la activ cateva banci si compania Apple, Germania defileza cu scandalul „Dieselgate” si mita data de Siemens, Franta cu doua companii, Olanda cu alte doua, Suedia, Elvetia, Italia, una mai curata decat alta, ce mai! Asta, ca sa nu mai discutam de afacerea Microsoft sau EADS, unde avem mita fara mituitori. E greu de inteles de ce tocmai astia care plescaie la masa ne invata pe noi cum sa mancam cu furculita. Cat tupeu aveti, ipocritilor!