Cand il aud pe Dan Mihalache vorbind ma gandesc, fara sa vreau, la Meat Loaf. Asa mi se pare mie, ca seamana la voce cu celebrul cantaret. Nu canta ca el, poate nu canta deloc, dar bate spre timbrul lui. Iar Meat Loaf, legat sau in doua cuvinte, inseamna fleica, dupa unii, drob ori chiftea, mai literar, sau rulada de carne tocata, dupa altii. Poate n-am eu ureche muzicala, dar la traducere nu ti se cere sa fii Mozart.
Nu mi-as fi adus aminte de el, personaj oricum neinteresant pentru mine, daca nu l-as fi auzit vorbind de recentul atentat de la Londra. M-as fi asteptat ca interventiile lui televizate, in calitate de ambasador, sa fie coerente si punctuale, nu dezlanate si generaliste. Mihalache a ramas cantonat in aria lui vom face, vom supraveghea, vom comunica, vom tine legatura. Concret, nimic.
Esti mortal, neica!
Poate ca pretentiile mele sunt exagerate cand vine vorba de prestatia ambasadorilor. Dar, atat timp cat reprezinti tara, reprezinti si poporul. Or, cand te lauzi in CV ca auzi excelent in trei limbi straine si le mai si vorbesti, dar, in schimb, iti curge rumegusul pe sub barba cand o dai pe limbajul traforat in limba romana, rezulta ca natiunea e cam proasta. Ca asa vorbim toti, inculti ce suntem! Cum sa nu te cocosezi de ras cand Excelenta Sa Bucata de Carne declara, intr-un interviu dat prin noiembrie 2016, ca a fost audiat de Parlament „in calitate de propunere pentru postul de ambasador…”? Cum ai spus, Meat Loaf? Ai fost audiat in calitate de „propunere”? Esti mortal, neica! Este acelasi interviu in care spunea ca relatia cu comunitatea romaneasca din Marea Britanie reprezinta o prioritate strategica a ambasadei si ca acordarea sprijinului este foarte importanta. Hai, lasa-ma, domnu’ Drob, nu pot sa cred asta!
Ca o chiftea arsa in tigaie
Nu este limpede la ce sprijin se refera Dan Mihalache, atat timp cat ii ia peste picior pe jurnalistii romani stabiliti in Regat. Este cazul Maiei Bondici, care voia sa-i ia un interviu. Femeia ii descrie aroganta, ironiile ieftine si mitocaniile cu tendinte misogine. Ba, mai mult, ca sa sparga mitul englezei impecabile cu care ambasadorul se lauda, Maia Bondici dezvaluie ca nu depaseste nivelul clasei a opta si e plina de greseli gramaticale. Pai, se poate, Meat Loaf? Hai, inteleg, in romana bati ca la snitel cu dezacordul intre subiect si predicat si cu buluceala pleonastica de conjunctii adversative, ca in cartea ta, Trei ani la urne – pe care nu as citi-o nici mort, pen’ca nu-mi pierd vorba cu imbecilitati – dar cu limba Marelui Will ce ai? Pacat ca Maia Bondici nu a numarat de cate ori ai rostit „important” in interviul ala de pomina dat unei doamne care zice ca-i ziarista si al carei nume nu il pomenesc – n-am chef sa-i fac reclama – ca te-ar fi ars in tigaie, ca pe o chifteluta. Sau pe gratar, ca pe o fleica atoasa.