Noul Iohannis, un Ceausescu inchipuit

Presedintele isi schimba fata. Se recladeste. Se transforma. Se „revergoreaza” in speranta ca va convinge cu noua lui aura. Cred ca ar vrea sa semene cu un Ceausescu aplecat peste tara, dar nu-si da seama ca-i face umbra. Discuta lejer despre orice, pentru ca se pricepe. Ca si Ceausescu. De la autostrazi la spitale, de la fonduri europene si pana la justitie, de la cai ferate si pana la banii de pensii. Atata dibacie la rostogolit cuvinte de umplutura nu am mai intalnit decat la raposatul presedinte. Doar ala reusea sa vorbeasca patru ore, la un congres, fara sa spuna nimic.

L-am auzit pe Iohannis vorbind la Pitesti. Apoi i-am recitit discursul, ca intotdeauna. M-am si ingrozit, dar am si ras copios. In proportie de peste 60 la suta, era sablonul epocii Ceausescu. Ca o shaorma cu de toate. Avea si un pic de clasa muncitoare, si dezvoltarea industriei, si  sanatate.

Aoleu, cata viziune!

Apoi, aidoma geniului Carpatilor, dar cu mult mai multa perversitate, incerca sa inmoaie tonul, dand-o pe un soi de glume proletare, la care nici  Marx nu ar fi zambit. Sau chiar ironii, la fel de proaste, de parca ar fi fost gandite de Ana Pauker si aprobate de Comitetul Central al PCR. „Din pacate, in domeniul infrastructurii planurile se gasesc acolo unde de obicei se gaseau la guvernantii nostri: pe hartie, frumos colorate, proiecte strategice si cu alte promisiuni. Eu cred ca, daca am aduna promisiunile de kilometri de autostrada facute de toti guvernantii in ultimii, hai sa zicem, 20 de ani, am avea autostrazi cat China. Evident ca nu avem. Nici macar 800 de km de autostrazi nu avem. Noroc ca pana aici vine una”. Aoleu, cata viziune!

Despre ce vorbim?

Autostrazi cat China sau ca in China? Nu mi-e clar. Calitate sau lungime? Nici aici nu e mai limpede. Suspendate sau cu opt benzi pe sens? A uitat sa zica. In astia 20 de ani ii luam in calcul si pe liberalii care au trecut pe la Ministerul Transporturilor ca prin Place de la Concorde, cu ochii dupa vreun fund mai fasnet? Si pe pedelistii lui Basescu, varsati la PNL ca la popota, cand ciorba de ieri se toarna peste supa de azi, sa iasa la cantitate? Nu ca ar fi fost PSD mai grozav, dar mie imi fuge gandul la Anca Boagiu, la Ramona Manescu si la Ludovic Orban, din partidul prezidential. Este foarte adevarat ca Ioan Rus a pictat un masterplan cu ulite, carari, drumuri din alea si din altele, de-ti rupeau ochii culorile de pe plansa, dar Guvernul Ciolos nici macar nu a reusit sa tunda iarba de pe potecile desenate si sa le dea in folosinta. Despre ce vorbim?

Dragnea e de vina

Cat de elegant a spus el ca a facut o atentionare publica la adresa Guvernului cu privire la atragerea de fonduri europene, pe care presa, numai din rautate – sunt sigur de asta – a tradus-o prin „Iohannis se lauda ca sta cu batul pe Guvern”. Si, vezi Doamne, imediat dupa ce el a a zis si a dres cu atentionarea, Guvernul doamnei aleia care nu vrea sa demisioneze a si depus cereri de rambursare de peste 400 de milioane de euro. Ba, a mai si facut public ca a aprobat construirea a trei autostrazi. Sunt cutremurat, sincer! Nu de promptitudine, drumurile alea oricum se construiau, ci de stilul pe care Iohannis l-a imprumutat de la Ceausescu. Cum ridica el batul, cum tara se misca bine. Cum da el din mana, cum se face ceva. Si, bineinteles, cand iese ceva bine, isi trage imediat spuza pe turta lui. Daca nu, Dragnea e de vina. Ceausescu, desi avea si el perversitatile lui, avea totusi bunul-simt de a baga in ecuatie clasa muncitoare. Acum, nu mai e cazul, pentru ca muncitorii au sters-o in paradis.

Nu se pupa lucrurile

Cred, in continuare, ca „revergorarea” lui Iohannis se bazeaza pe copierea imaginii lui Ceausescu. Un presedinte care bate tara in lung si-n lat, vorbeste cu oamenii, se arata binevoitor si sfatos, face bai de multime, da indicatii si tra-la-la si tot asa. Cunoasteti modelul. Doar ca, lui Ceausescu, imaginile astea i-au reusit pe deplin, chiar daca nu erau adevarate in totalitate. Lui Iohannis, insa, nu ii ies deloc, oricat ar zambi. Mai ales cea cu presedintele iubitor de romani. Oamenilor le cade greu si imaginea lui reala, dar si cea pe care vrea sa o arate acum. Poporul e din ce in ce mai nervos si-l cam injura. Nu se pupa lucrurile, oricat de mult ar vrea el sa pozeze intr-un soi de Ceausescu. Va ramane doar inchipuit. Si cam atat.