Este sentimentul pe care îl trăiesc oamenii din România, Bulgaria și alte țări din estul Europei, puși în fața granițelor închise, exact ca în lagărul socialist. O analiză a profesorului universitar bulgar Ivailo Dicev pentru DW.
Cel mai uimitor aspect al pandemiei de coronavirus este cât de ușor au putut fi închise granițele. Situația poate fi lesne descrisă cu ajutorul unei metafore ce își are originea în lumea computerelor: una după cealaltă, cu o simplă apăsare de buton, țările europene au instalat firewall-uri, ziduri de protecție în fața virusului. Turismul este mort, comerțul este la pământ, iar bursa pierde sume amețitoare. Globalizarea însăși este blocată.
Sute de mii de muncitori străini se întorc acasă în România, Bulgaria sau Serbia, unde sunt primiți cu sentimente amestecate. După decenii de lamentare pe tema „revenirii acasă a copiilor noștri”, iată că aceștia s-au întors „la locul lor”. Numai că celor reveniți nu li se pot oferi locuri de muncă, cu atât mai puțin în vremuri de criză. În plus, economiile naționale vor resimți dur lipsa banilor pe care diaspora îi trimitea acasă.
Ceremonia de bun venit în patria mamă constă în plasarea într-o tristă carantină. Această regulă, aplicabilă oricărui străin, îți dă senzația că ești prins într-o capcană din care nu mai poți scăpa. Un sentiment de care își amintesc foarte bine oamenii care au trăit în comunism.
Plecarea medicilor în Vest
Între timp, personalul medical este exportat în Vest pentru a ajuta țări precum Austria și Regatul Unit. Unii consideră acest fapt scandalos, de vreme ce medicii sunt mai necesari acum în țările lor. Alții argumentează că Europa de Est este mai puțin afectată de pandemie și că acesta este momentul pentru a-și exprima solidaritatea. Și, eventual, oportunitatea ca acești specialiști să trimită bani acasă. Noua frontieră dintre Est și Vest a dobândit chiar o dimensiune medicală. Potrivit unei teorii, un vaccin utilizat împotriva tuberculozei și care era obligatoriu în statul socialist, ar putea avea efect de protecție și împotriva coronavirusului.
Politicienii profită de criză. Ce facem cu bătrânii?
Ca un făcut, oamenii politici par să urce în sondaje, indifferent cu gestionează pandemia: premierul maghiar Viktor Orban, cancelara germană Angela Merkel, liderul american Donald Trump, premierul italian Giuseppe Conte, precum și președintele sud-coreean Moon Jae-in. Dar sprijinul lor va scădea când va trece criza, nu în timpul acesteia. Însă cea mai îngrijorătoare graniță chiar dacă invizibilă, a fost trasată între generații. În chip dureros, boala îi pune în antiteză pe tineri și pe vârstnici, cei din urmă părând a fi singurii amenințați serios de aceasta.
În context ia amploare sentimentul că economia mondială este sacrificată pentru a salva viețile unor oameni care oricum sunt sortiți să moară în scurtă vreme. Nu ar fi mai bine să îi închideți undeva și să-i lăsați pe ceilalți să dobândească „imunitate de turmă?” În plus, persoanele în vârstă reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare pentru sistemul de pensii, întrucât numărul lucrătorilor tineri este mai mic decât acela al pensionarilor pe care îi înlocuiesc. În Uniunea Europeană, cheltuielile de sănătate pentru persoanele de peste 65 de ani sunt de aproximativ trei ori mai mari decât pentru toate grupele de vârstă mai tinere.