Ambasadorul american, acest personaj care ne domina existenta mai rau decat vremea mohorata, si-a adus aminte ca rolul lui, conform uzantelor diplomatice, este sa ne invete orice, de la cum sa ducem lingura la gura si pana la cum sa potcovim caii.
Pe vremuri, imediat cum ieseai cu trenul din Gara de Nord, pe stanga trona o reclama mare cat o zi de post: „Nicio masa fara peste”. A fost data jos dupa 1989. De ce n-am inlocui-o cu o alta, „Nicio zi fara Hans Klemm” ?
Excelenta Sa iar a iesit cu povete despre cine, unde, ce si cum. Vorbeste despre modificarile aduse la legile Justitiei, exprima ingrijorarile Guvernului SUA, aceleasi ca intotdeauna, desi mie mi se pare ca americanii au zis doar la inceput ceva, dupa care amabasadorul da cu repetir. Nu este nimic nou in ceea ce spune. Poate doar faptul ca a schimbat subiecul, tonomatul interpretand acum modificarile aduse Codului Fiscal. Si mai spune Excelenta Sa ca a incercat sa incurajeze Guvernul roman, nu doar guvernarea Tudose, ci chiar din momentul in care a ajuns in Romania. Deci din timpul primului ministru Ponta, primului ministru Ciolos, primului ministru Grindeanu. Splendid, imi da ghiont pamfletarul din mine, chit ca nu e chiar talentat. Ia sa vedem. Ponta si-a rupt gatul cu un salt aproape mortal, fara plasa de protectie. Acum, fluiera a paguba si chibiteaza la marginea politicii. Ciolos a demonstrat ca poate, dar nu stie. Cand a fost gata-gata sa stie, nu a mai putut. Deci, nu stie si nici n-a vrut sa poata. Grindeanu nu a mai apucat sa beneficieze de incurajarea americana a Excelentei Sale, fiind ocupat mai mult cu ridicolul decat cu guvernarea. Sfatuit de Ponta, in buna masura. Acum, Klemm isi manifesta ingrijorarea fata de eventualele consecinte in privinta investitorilor. Alea cu modificarile Codului Fiscal. Iar eu, in continuare, mi-am exprimat ingrijorarea ca ar vrea sa ceara scuze pentru bombardamentele aiurea din 4 aprilie 1944. Cred, insa ca nu e cazul sa ma tem. Nici eu, si nici alti romani.