Premierul israelian a fost inculpat formal pentru corupţie, după ce şi-a retras cererea de a fi protejat de imunitatea parlamentară. Pare o lovitură, însă Netanyahu ştie să speculeze orice moment pentru supravieţuirea sa politică.
Și această manevră ar putea fi un atu valoros în campania sa pentru alegerile legislative din martie, mai ales că cererea sa de imunitate, criticată vehement în mass-media, era oricum sortită eşecului, întrucât Netanyahu nu a avea în parlament suficiente voturi pentru ca ea să poată fi aprobată. Un circ şi un joc murdar la care nu doresc să iau parte, a transmis “Bibi”.Cel mai longeviv premier israelian a fost acuzat la sfârşitul lunii noiembrie pentru fraudă, abuz de încredere şi mită, în trei dosare distincte. Ar putea dura însă luni sau chiar ani până când aceste dosare vor fi soluţionate. Netanyahu respinge acuzaţiile şi denunţă o ‘vânătoare de vrăjitoare’ şi o ‘tentativă de lovitură de stat’. Şi conjunctura îi este favorabilă, el se afla la Washington pentru discuţii cu preşedintele Donald Trump, în vederea planului de pace israeliano-palestinian propus de SUA. Prim-ministrul israelian spune că acest proiect este „istoric” ( deşi palestinienii l-au respins deja categoric), anunţă că se va ocupa ulterior de “acuzaţiile ridicole” formulate împotriva sa, profitând de ocazie să-şi atace rivalii: „Deocamdată nu îi voi lăsa pe adversarii mei politici să se folosească de acest lucru pentru a deranja procesul istoric pe care îl conduc”. Chiar dacă planul de pace american pentru Orientul Mijlociu îi va aduce lui Netanyahu un capital politic valoros, presa israeliană speculează că procedurile judiciare care îl vizează pe premier s-ar putea urgenta, iar un proces poate începe chiar înainte de scrutinul de la 2 martie. La discuţiile cu Trump a participat şi principalul rival al lui Netanyahu în alegerile legislative, fostul şef al armatei Benny Gantz. Întors rapid de la Washington, Ganz a condus în Knesset tabăra ostilă acordării imunităţii premierului în exerciţiu: ”Cetăţenii israelieni au o alegere clară: un premier care să acţioneze pentru ei sau un premier ocupat cu el însuşi. Nimeni nu poate conduce o ţară şi gestiona în acelaşi timp trei acuzaţii grave de corupţie, deturnări şi abuz de încredere”.
