Exista o initiativa a Gabrielei Firea pentru care e posibil sa mearga in Rai. Ea si Consiliul General al PMB au hotarat sa aloce handicapatilor adulti un „stimulent pentru integrarea sociala” in valoare de 500 lei lunar. De acest gest vor beneficia peste 50.000 de bucuresteni, printre care si mama mea proprie si personala. Dar, sa vedeti nesimtire…
Banii de la Primaria Generala nu se pot livra handicapatilor decat pe un card, deci intr-un cont bancar. Obisnuit cu amabilitatea echipei BCR de la sucursala Pajura, ma gandesc sa alegem tot BCR. Dar era 29 noiembrie si veneau zile libere, deci unde gasesc eu un BCR deschis? In mall, zice un amic. Caut un nr. de contact si sun. Cam vreo ora, fara sa raspunda nimeni. Binee, iau un taxi (proaspat scumpit) si, tusti, in mall Baneasa, unde un tanar foarte amabil ma incredinteaza ca este deschis si pe 30, si pe 1 decembrie. Bun. Imi iau mama (surdomuta, 77 de primaveri, coxartroza, osteoporoza, tot tacamul) si ma infiintez vineri, 30 noiembrie, la BCR mall Baneasa (alt taxi, ala distractie). Dupa ghisee, trei dame (una pe la cincizeci, bruneta, doua tinerele, vopsite blond, coada de cal). Ele stau de taina. Sigur vorbeau despre noile metode de marketing bancar. Evident le deranjez si ne trimit la colega. Colega lucra in alveola, un spatiu elegant, cu canapea, frumos. Colega era ocupata. Cand se dezocupa iau loc cu subreda mea mama si cer pentru dansa un cont si un card. Colega, blonda si ea, si ceva mai plinuta (n-avea ecuson, ca altfel va dadeam si numele ei) se uita la buletinul secular al mamei, imi spune ca se poate incasa si pensia pe acel card, apoi pleaca cu buletinul la celelalte trei dame, dupa tejghea. La intoarcere ma intreaba daca am procura de la mama. Ii arat personajul si ii spun ca e aici, de ce sa am procura? Pentru ca nu pot sa ma inteleg singura cu doamna, zice ea. Pai de aia sunt aici, zic, sa inlesnesc comunicarea. Da’, dar n-aveti procura, puncteaza femeia. O iau pe alta parte: dar va puteti intelege cu mama, insist. Nu stiu semnele, spune blonda cea rea. Imi venea sa-i zic ca politic corect se spune limbaj mimico-gestual, dar perseverez si ii cer sa incerce, caci acesti oameni stiu a citi pe buze. Ca sa-mi faca un hatar, o intreaba pe batrana cati ani are. Mama raspunde prompt ca are 77 si ii deseneaza, cu degetul, in aer, de doua ori cifra sapte. Ca sa nu fie dubii. Ei, vedeti, zic eu vesel, ca va intelegeti. Eu nu am inteles, raspunde fiica lui Satan. Pentru o clipa n-am mai stiut care-i handicapatul. Am luat-o pe maman si, la cinci metri mai incolo, la BRD, am rezolvat toata treaba, in 10 minute, si m-au intrebat si daca nu vrea mama un pahar cu apa. Acu’, cuget si eu, omenia nu este printre cerintele la angajarea la BCR, inteleg, dar nesimtirea-i obligatorie? Asa fac recrutarile sefii BCR? Sau s-a infuzat echipa BCR de aici de fitele de mall? Oare n-ar fi mai bine pentru BCR sa lase acesti „specialisti” sa-si vada de viata lor in alte slujbe, asa, de dragul imaginii bancii? Poate mai spalam un pic din mitocania infiltrata si printre codurile IBAN.