Am renuntat sa mai privim inainte. Nu ne mai intereseaza ce urmeaza sa se intample. Privim doar la stanga si la dreapta, furati de mirajul ieftin al huiduielilor si al replicilor dospite in marlanie. Cascam gura la prostia politica ce ne inconjoara si spunem sa fereasca Dumnezeu de mai rau. Exista si mai rau? Nu cred. Mahalaua politica s-a intins peste tot, iti astupa repiratia si te sufoca. Ne amagim ca la alegeri o sa stim cum sa votam si vom scapa de mizeria asta in care ne-am bagat sau am fost tarati. Am mari rezerve ca va fi asa. Vom schimba doar niste nume si, in rest, vom impinge mahalaua spre maine.
Am ajuns sa asteptam stirile si emisiunile de seara nu ca sa vedem daca tara a mai facut vreun pas inainte, ci doar pentru a afla ce a mai zis ala, cum l-a injurat celalalt si cum partidul, adunat in spate pe tabere, se exprima dupa cum il duc puterile sau mintea: ba zambind ticalos, ba mintind conjunctural.
In spatele usilor inchise
Galceava de partid din PSD, bunaoara, caci nu a fost altceva decat galceava, a fost exportata in strada, ajungand scandal. Doamnei Firea i s-a parut ca daca face turul televiziunilor va fi mai credibila. Mie mi se pare ca nu a reusit. A ratat „Taraf TV”, e si acolo un segment de telespectatori care trebuie convinsi. Si, unde mai pui ca sustinatorii puteau trimite si dedicatii. Cand te asteptai ca iuresul sa se stinga, totusi, doamna Firea isi itea mutra la o alta televiziune. Lucruri noi? Nu. Acelasi atac la Liviu Dragnea, dar pe alte intamplari de partid despre care, pana acum, nu a vorbit. Oare de ce? Totul e pe cale sa capete nuante de mahala. Nu ca limbaj, ci doar ca loc al rebeliunii dumisale. In orasul pe care il pastoreste, cu metrou, asfalt si cu guvern, neintelegerile mici sau majore se rezolva in spatele usilor inchise, fara martori inutili. Nu stiu cum de nu a observat.
Intrebari fara raspuns
Intre timp, Bucurestiul pe care il administreaza se scufunda. Nu cred ca ar putea raspunde rapid si multumitor cate scoli au autorizatie sanitara sau de la ISU. Despre cabinetele medicale din scoli, dupa cum a promis ca vor exista, nu vreau sa intreb. Nu am de ce. Parcari la intrarea in oras sau special amenajate pe aleile dintre blocuri? Nici asta nu intreb. Circulatie in conditii decente? Nici asta nu are cum sa primeasca vreun raspuns pertinent. E de ajuns sa iei in calcul ca troleibuzele, intr-o proportie covarsitoare, la usile din mijloc nu au trapa necesara accesului pentru cei cu dizabilitati, imobilizati in carucioare. Nu cred ca are rost sa dezvolt mai mult, desi lista de intrebari este imensa. Stiu ca si-a delegat toate atributiile. Foarte bine. Dar bucurestenii pe ea o vor intreba de ce au ales-o, nu pe cei delegati sa rezolve problemele orasului.
Calcand prin mocirla
Scandalul din PSD nu e de ajuns. Victor Ponta tropaie si el prin mahalaua imunda a politicii. Nu a reusit sa-si inscrie partidul, dar ataca la baioneta, lansand pe piata poze cu Dragnea alaturi de capii serviciilor de informatii. Bine, si? Doar atat poate? De ce o fi uitat sa vorbeasca si despre el, ca ofiter acoperit al SIE, cum a descoperit presa si l-a dat in vileag? PNL, nici el nu ridica prea mult capul peste mocirla politicii. A gasit cu cale sa treaca motiunea de cenzura impotriva ministrului Carmen Dan bazandu-se mai mult pe voturile disidentilor din PSD. Un gest de o eleganta covarsitoare. De mahala fara cusur. Vi se pare ca Iohannis paseste prin noroiul asta gros fara sa se murdareasca pe pantofi? O vrea, dar nu reuseste. Daca nici la inaugurarea anului scolar nu s-a putut abtine sa nu atace puterea, despre ce vorbim aici? Despre Romania moderna si civilizata, dupa cum ii place sa trambiteze? Nu cred. E mai degraba mahalaua politica in care ne scufundam.