„Suntem pe punctul de a asista la moartea cerebrală a NATO”, a avertizat Emmanuel Macron. Corect, după 70 de ani de la înfiinţare, pe cine mai apără Alianţa Nord-Atlantică în contextul conflictului făţiş între cei doi mari membri – SUA şi Turcia – de care profită şi câştigă maşinăria militară a Rusiei.
„Trebuie clarificat acum care sunt obiectivele strategice ale NATO. Nu există nicio coordonare a deciziei strategice a SUA cu partenerii din Alianţă şi asistăm la o agresiune desfăşurată de un alt partener din NATO, Turcia, într-o zonă unde sunt în joc interesele noastre, fără coordonare. Ceea ce se întâmplă este o problemă enormă pentru NATO. „Ce va însemna Articolul 5 mâine? Dacă regimul lui Bashar al-Assad decide să răspundă Turciei, asta înseamnă că noi ne vom implica? Este o reală întrebare. Ne-am angajat pentru a lupta împotriva Stat Islasmic. Paradoxul e că decizia americană şi ofensiva turcă în cele două cazuri au acelaşi rezultat: sacrificarea partenerilor noştri pe teren care s-au luptat împotriva SI, Forţele Democrate Kurde (FDS)”, a declarat preşedintele francez pentru săptămânalul The Economist. Viitorul summit al Alianţei Nord-Atlantice va avea loc la Londra la începutul lunii decembrie, însă Macron pune sub semnul întrebării viitorul Articol 5 al Tratatului, care prevede o solidaritate militară între membrii Alianţei dacă vreunul dintre ei este atacat, şi pledează din nou în favoarea unei armate europene adevărate –iarăşi corect: “Europa apărării să fie esenţială – o Europă care trebuie să se doteze cu o autonomie strategică şi în privinţa capacităţilor pe plan militar şi, pe de altă parte, să fie nevoie de redeschiderea dialogului strategic cu Rusia, fără naivitate, lucru care va lua timp. Europa va dispărea dacă nu se gândeşte la sine ca o putere mondială. A uitat că a fost o comunitate, a uitat că trebuie să dobândească o autonomie strategică şi capacităţi la nivel militar. Politica americană nu ajută proiectul european, iar apariţia puterii Chinei marginalizează clar Europa”. Şi Trump este atacat dur, “preşedintele Donald Trump pune problema NATO ca un proiect comercial. După el este un proiect în care Statele Unite asigură o formă de protecţie geopolitică, dar în schimb trebuie să existe o exclusivitate comercială, adică un motiv de a cumpăra de la americani. Franţa nu a semnat pentru asta”. O retorică pe care Emmanuel Macron, singur, o are încă de anul trecut, când avertiza că “Rusia se înarmează la frontierele UE”, făcea apel la apărare față de „China, Rusia și chiar față de Statele Unite ale Americii”, evocând decizia Washingtonului de a reduce implicarea SUA în apărarea Europei. Întrebarea de atunci “cine este victima principală ?” şi răspunsul “Europa şi securitatea sa” sunt valabile şi astăzi.
Radu Jacotă