Cuba, paradisul lagarului comunist. Visul oricarui mujic sovietic. Ba, chiar visul tuturor cetatenilor Pactului de la Varsovia. Acolo e de Adrian Nastase…
Parasirea arenei politice, chiar si fortata, este benefica individului. Daca nu ma credeti, uitati-va la Adrian Nastase. Oare cand ar fi putut el vizita Cuba cu familia, daca ar fi fost angrenat in conducerea PSD? N-ar fi putut traversa Oceanul nicicand pentru ca si-ar fi petrecut zilele explicandu-i lui Dragnea ca trebuie sa mearga ca un om obisnuit sa poarte pantofi. Nici cand era prim-ministru nu ar fi putut parasi tara ca sa faca o poza cu poza lui Fidel. Nici de la parnaie n-ar fi putut vedea Golful Porcilor, caci oameni rai construisera deja zidurile din jurul patului sau. Si, apoi, cu o gaura in tubulatura dintre umeri si cap nu prea se cade sa te chiombesti la popourile tinerelor fomiste din Havana. Acum, insa, iaca trai. Stresul s-a evaporat ca un bob de roua, sufletul zburda liber spre noi si noi zari. De ce tot comuniste? Probabil din cauza ca Nastase tanjeste dupa era care l-a format ca om, ca tovaras. Si poate pentru ca n-a vizitat Cuba pe vremea aceea. Cat poti sa traiesti cu nostalgia asta in suflet, mai cu seama ca acum se aude ca e un semimicrocapitalism acolosa. Spre deosebire de Ceasca, Fidel a murit fara a fi intoxicat cu plumb, ceea ce ne duce cu gandul ca poporul nu-l ura prea tare. Si nici pe frac’su, Raoul. Deci un marxist, un leninist, un trotchist, un bolsevic, inca poate trai linistit la cateva zeci de mile de Florida, dand cu tifla imperialistilor lui Trump. 
Cum sa nu mergi in Cuba? Mai un rom moca si un trabuc musai roluit pe coapsele unei mulatre, asa cum cred adevaratii aficionados. Apoi, o iguana, poate doua, si, neaparat, cateva momente de linistita discutie cu satutia lui „one ball” Hemingway. Ca si asta s-a impuscat. Mai cu succes. Ah, Cuba, cu muzica, cu damele, cu masinile ei din anii ’40. Inca mai simtim pe papile aroma bomboanelor cubaneze importate vrac candva, dar si taria tigaretelor Ligeros si Popular cu a lor hartie dulce. E limpede, scapat de apasarea unor termopane corupte, Nastase a redescoperit gustul vietii fara SPP, departe de ouale de la Cornu, de taranusii politici de Bucuresti si de petrecerile bunga-bunga ale lui Berlusconi. De acolo, din cerurile revolutionarilor vesnici, Che Guevara si-a ridicat sapca mirat fiind, ca medic ce e, ca inaltul musafir roman n-are nici o cicatrice pe gat. Alaturi de el, Fidel i-a explicat ca orice minciuna repetata foarte des, si cat mai convingator, devine un adevar. Dupa care devine un mit. „Tu mano gloriosa y fuerte, Sobre la historia dispara (…), Hasta siempre, Comandante!”.
