Rares Bogdan s-a intors la matca. Emisiunea „Jocuri de putere” va merge mai departe. Sunt doua vesti separate. Putea sa se intoarca doar cat sa traga de cabluri prin platoul Realitatea TV. Si doi, patriotismul dezmatat intra intr-o noua epoca. Cea a patriotismului si mai dezmatat.
Initial, am crezut ca plecarea micutului Jay Leno scapatat e mai mult o fita de reclama, dupa mintea sclipitoare a lui Cozmin Gusa. Dar din pacate, lui Gusa ii sclipeste doar locul pe care ar fi trebuit sa stea tichia de margaritar. Du-te Rarese, fa iures, ameninta-ma cu demisia, eu aranjez cu scrisorile si mesajele de adeziune, cu telespectatorii revoltati si, dupa patru zile, te intorci pe alt prag de audienta. Prtoblema e care telespectatori? Si care prag de audienta, ca de ala nu numai Rares Bogdan se impiedica, ci toata televiziunea? Atatea vorbe frumoase de la Orhidel n-am mai vazut de cand Asociatia copiilor handicapati total ii scria Tovarasei si ii multumea ca, privind-o, s-au simtit altfel. Mai egali cu ea si cu partidul. Daca ar fi scris doar pe reteaua de socializare ca pleaca, ar mai fi fost cum ar mai fi fost. Dar nu, trubadurul iohannist a spus-o raspicat, in direct. Si s-a vazut ca nu are chef sa dispara din program si sa ramana bagator de seama pe langa un castron gol. Degeaba ar fi baut vinuri albe in Italia cugetand la neamul lui de daci, ca nu mai avea acelasi farmec. Tara trebuia sa il vada cum se zbate el pentru democratia al carei caine de paza este. Care caine, pudelule nervos? Care democratie? Aia in care te intorci pupand mana stapanului si zicand saru’ mana de la poarta? Aia e democratia pupatului in fund si a lantului de care ti-a fost dor, pitbull resapat si transformat in bichon. Ma rog, tu poate te vezi pitbull, dar Tovarasu’ Gusa ti-a indoit cocoasa si acum doar scheauni pe langa audienta. N-ai ambitie, dobermane, fiorosule, fiara, bestie nedomolita, daca nu-i lingi stapanului mana, in direct. Si spune-i tot asa, „Jocuri de putere”.