Moțiunea, văzută din spate

Tensiunea a ajuns la cote mari. Ambii jucători își vor etala cărțile pentru a se stabili cine rămâne și cine pleacă de la masa de joc. PNL, inițiatorul moțiunii de cenzură, își joacă șansa de a pune mâna pe putere. De partea cealaltă, PSD depune toate diligențele pentru a nu pierde guvernarea. Pe măsură ce se apropie momentul verdictului, respectiv numărarea voturilor, pronosticurile privind un eventual câștig al lui Ludovic Orban sunt tot mai rezervate. Chiar și unii dintre oamenii cu greutate din partid declară că probabilitatea ca PNL să dea jos guvernul Dăncilă este tot mai mică. Din exterior, Dan Barna, liderul USR, afirmă și el că nu crede că liberalii au prea mulți sorți de izbândă.

Prezentat ca o capodoperă  politică, textul moțiunii se dovedește a fi o scriere stângace și jenantă, de genul „Tovarășa, Bulă mă scuipă!” Nu dai un guvern jos cu o motivație bazată pe închipuiri și basme spuse la gura sobei de Moș Cotroceni. După cum a fost concepută, moțiunea se vede  că nu are nicio legătură cu realitatea. Este numai o manevră prin care Iohannis vrea să-și aducă în prispă un guvern pe care să-l poată dirija lejer și care să-i înlesnească drumul către al doilea mandat și luarea României în stăpânire totală.

Ofertă de promisiuni fără acoperire

Am rezerve că declarațiile lui Ludovic Orban, făcute în preajma moțiunii și referitoare la numărul de parlamentari care o vor vota de partea opoziției sunt reale. Ca să convingă pe cineva să treacă de partea lui ar fi trebuit să aibă  argumente solide. Or, în clipa de față, visătorul lider liberal nu poate oferi decât promisiuni. În fapt, niște amăgiri care încep cu „dacă”. „Dacă vom câștiga moțiunea, îți voi oferi un mandat garantat în Senat”, de exemplu. Ușor de spus, de parcă Orban l-ar face senator pe pretendent doar din priviri. Poate oferi și promisiunea unui ministeriat, dar câtă minte îți trebuie ca să accepți o funcție într-un guvern care nu există, despre care nimeni nu știe cum va arăta și care, dincolo de orice, nu are nici premier cert și nici plan de guvernare? Și ce te faci dacă, atunci când va să vină momentul, sună telefonul și te trezești că nu mai ești ministru pentru că Orban are obligații mai mari în altă parte? Iar povestea asta poate fi replicată în alte și alte copii și la nivelul partidului lui Ponta, alt hămesit de putere. Amatorii de chilipiruri politice uită însă că nici Ponta și nici Orban nu se află la butoane și nu au nimic palpabil, nimic concret de oferit. Doar promisiuni pentru care nici ei nu garantează cu ceva.

Doar trădarea stabilește scorul

Și PSD se confruntă cu o situație încordată. Nici aici lucrurile nu stau chiar pe roze, din moment ce Viorica Dăncilă a trebuit să cheme la discuții spuma partidului. Tendința de a sări din barca social-democrată încă este mare. Unora li s-a suit la cap că sunt politicieni de top deși, dacă te uiți în CV-ul lor, te apucă groaza. Iar la capitolul experiență politică pot trage liniuță, neavând nimic de consemnat în palmares. Sunt vechii oameni aduși de Dragnea pe tot soiul de combinații, ca să întărească liniile de forță ale social-democraților. Aventurierii care și-au dat seama că nu au ce căuta în partid sunt acum dispuși să se vândă pe oricât, numai să se agațe de ceva care să le garanteze o ieșire din criză cât de cât rezonabilă. Lor li se adaugă complotiștii de meserie, care pot rezerva cele mai neplăcute surprize. Nu vor părăsi partidul, în mod obligatoriu, dar pot vota împotriva intereselor majoritare ale PSD sau pot inventa suficiente motive ca să nu voteze. Bătălia se poartă la limită, fiecare vot contând. Se vehiculează nume grele care vor să i-o plătească Vioricăi Dăncilă și, eventual, să facă alt PSD, cu ei în frunte. Deja se vorbește despre Paul Stănescu, ce ar fi agreat de Klaus Iohannis pentru o viitoare funcție de premier, în locul Vioricăi Dăncilă. Lui, după cum spun anumite surse, i se pot alătura Olguța Vasilescu, Claudiu Manda, Ionel Arsene sau Radu Moldovan. Însă, spre deosebire de Orban sau Ponta, masa Vioricăi Dăncilă este suficient de bogată pentru a închide gurile nemulțumiților. Teoretic, moțiunea nu are cum să treacă. Dar, după cum am mai spus-o, trădarea este cea care stabilește scorul final. Doar trădarea. Cam asta e politica, cel puțin cea dâmbovițeană. Ieri ai supt la sânul mamei, iar mâine îi vei spune că ba e proastă, ba e curvă.