Nu este nicio greseala in titlu, ati citit bine. Chiar asa se numeste: motiune de centura. Tara nevazuta la televizor si nici tiparita prin putinele ziare ramase isi scoate fetele de oras la asalt pe centura politicii. Atac total la cap, la glezne si la statutul de partid. S-or crede cativa barbati ai tarii mari si tari, dar nu se pot pune cu toate curvele nedeclarate oficial. Si nici cu cele consacrate, pe care bordelul politic nu le-a mai verificat la condicuta de ani de zile.
Va fi o ofensiva mortala, cu tras de par, cu muscaturi si gheare infipte in gatul dusmanului, ca intre doamnele care se iau la bataie pentru clientii care le calca trotuarul. Cu cat clientul are portofelul mai gras, cu atat mai de circ devine bataia.
Banul, ochiul dracului
Zice-se ca sumele sunt mari. Mari de tot. Omului de pe strada, in simplitatea lui, ii este greu sa si le imagineze. Si nici nu ii trebuie lui sa le stie, ca sa nu-i plesneasca inima. Vor fi impartite cu darnicie celor care vor sa inceapa o viata noua, sub alt acoperis. Nimeni nu garanteaza ca ar fi mai bine ca inainte – este doar altfel, hai sa fim seriosi – dar banii te iau de nas, mai ales cand ii vezi stivuiti in pachetele. Cati vor cadea prada ispitei este greu de spus. Probabil ca nu mai multi decat ar fi nevoie ca politica sa fie privita cu sictir de catre alegatorul care si-a dat votul pentru ceva si s-a ajuns la altceva. Plus o rezerva, acolo, cat de mica, care sa asigure ca jocurile se fac de la capat. Alt capat. Alti jucatori. Si alte jocuri, evident.
Noi nu ne vindem. Ne lasam cumparati
Se poate castiga in politica fara curvasareala? Nu! A trecut vremea vorbelor frumoase, dupa ce lumea s-a prins ca degeaba scoala din sat a primit calculatoare daca asezarea nu are lumina pe ulite decat de la soare. Cum poti sa faci majoritate daca nu gasesti oameni dispusi sa tradeze fie prin tacere, fie prin inversarea bilelor la vot? Sau prin lacomie. Traseistul este primul care tradeaza, pentru ca nu este impresionat de doctrina partidului, ci doar de ce ar putea castiga schimband stapanul. Are mereu un vot de vanzare, al lui. Si inca unul de rezerva, daca este cazul, pentru ca are si un prieten de aceeasi factura. Politicianul repetent de la o era la alta este primul apt sa spuna „Sarut mana, stapane!” daca vede cat de gros e portofelul. Nu-l intereseaza ca ar deveni client al DNA, el se bazeaza pe faptul ca partidul lui stie cum sa dea peste nas Justitiei si sa strige ca e dosar politic. Se pot cumpara parlamentari? Da, mai ales daca ai habar cum merge piata. Parlamentul a ajuns ca targul de pe vremuri de sub pod, de unde luai ce voiai, de la opinci la curve ieftine. Poate fi daramata motiunea de cenzura cumparand niscai parlamentari? Sigur, fara probleme. Vino cu pretul corect si batem palma. Si nimeni nu o sa se prinda ca va ajunge motiune de centura, crezand ca s-a gresit o litera cand s-a tiparit textul. Din fotoliu, alegatorul se va enerva patriotic injurand la gramada: ‘re-ati ale dracu’ de curve! Restul nu e de nasul lui, ca sa nu-i plesneasca inima.