În România cu pretenții de civilizație, madam Anisie este ministrul Educației. Prezența ei în guvern atârnă strâmb și fără rost, ca o virgulă între subiect și predicat.Și nimeni nu bagă de seamă. Din acest moment, România nu ar mai trebui să aibă pretenții europene. Îi sunt de ajuns mofturile și ifosele.
Cum a ajuns doamna aceasta ministru? Cred că dintr-o greșeală regretabilă a unora care or fi absolvit „Academia de Studii Politice Europene la Grămadă” de la Chirnogi. Ea nu a avut nicio vină. A băgat-o PNL în față și ea, femeie modestă, nu a putut să respingă oferta.
Nici măcar umor nu are
Dacă ar mai trăi și acum, Slavici ar fi trimis-o să cosească jir pentru godacii de la „Moara cu noroc” Sadoveanu cred că ar fi prăvălit-o cu mâna lui în vreo viroagă, zicându-i Vitoriei Lipan să nu o găsească.Înainte de a fi ministru, madama a prestat ca profesor de limba și literatura română la Colegiul „Tudor Vianu”. Este culmea absurdului ca o catastrofă în exprimare să predea în casa intelectuală a celui care a fost unul dintre cei mai mari critici ai literaturii, eseist de marcă, poet și filosof. În fața unei asemenea grozăvenii, sigur se potrivește una dintre zicerile ei autentice. „Trebuie să înțelegeți ceva cât se poate de serios: vom face într-un fel, pentru că noi avem absolut tot clar în cap!” Totul ce? Bacalaureatul sau simulacrul de învățământ care se practică acum? Examenele de absolvire online, unde doar proștii nu copiază? Ce o avea clar în minte? Tabletele pe care elevii din satele rupte de lume încă nu le au? Monica Anisie nu are nicio contribuție la îndobitocirea noilor generații de elevi. Ea le spune limpede, „o să fie bine, dacă va fi… dacă nu, nu!” După asta, ține de fiecare să înțeleagă ce a vrut să spună. Că pricep elevii sau nu, ea și-a făcut datoria de educator și le-a zis. „În ambele cazuri va fi cumva, vedem cum, dacă e sa vedem. Dacă nu, nu.” Logică imbatabilă. Ca a bunicului meu care, prin ’93, cu un an înainte de a muri, i-a spus tatălui meu: „dacă o fi să mor, să mă bagi în PNL, să mai crape și de la ei. Dacă nu, nu!” El măcar avea umor. „România Educată” a lui Iohannis prinde contur.